2 Samuel 15 - Bíblia Online

Aconteceu depois disso que Absalão adquiriu para si um carro e cavalos, e cinqüenta homens que corressem adiante dele. 
E levantando-se Absalão cedo, parava ao lado do caminho da porta; e quando algum homem tinha uma demanda para, vir ao rei a juízo, Absalão o chamava a si e lhe dizia: De que cidade és tu? E, dizendo ele: De tal tribo de Israel é teu servo; 
Absalão lhe dizia: Olha, a tua causa é boa e reta, porém não há da parte do rei quem te ouça. 
Dizia mais Absalão: Ah, quem me dera ser constituído juiz na terra! para que viesse ter comigo todo homem que tivesse demanda ou questão, e eu lhe faria justiça. 
Sucedia também que, quando alguém se chegava a ele para lhe fazer reverência, ele estendia a mão e, pegando nele o beijava. 
Assim fazia Absalão a todo o Israel que vinha ao rei para juízo; desse modo Absalão furtava o coração dos homens de Israel. 
Aconteceu, ao cabo de quatro anos, que Absalão disse ao rei: Deixa-me ir pagar em Hebrom o voto que fiz ao Senhor. 
Porque, morando eu em Gesur, na Síria, fez o teu servo um voto, dizendo: Se o Senhor, na verdade, me fizer tornar a Jerusalém, servirei ao Senhor. 
Então lhe disse o rei: Vai em paz. Levantou-se, pois, e foi para Hebrom. 
Absalão, porém, enviou emissários por todas as tribos de Israel, dizendo: Quando ouvirdes o som da trombeta, direis: Absalão reina em Hebrom. 
E de Jerusalém foram com Absalão duzentos homens que tinham sido convidados; mas iam na sua simplicidade, pois nada sabiam daquele desígnio. 
Também Absalão, enquanto oferecia os seus sacrifícios, mandou vir da cidade de Siló, Aitofel, o gilonita, conselheiro de Davi. E a conspiração tornava-se poderosa, crescendo cada vez mais o número do povo que estava com Absalão. 
Então veio um mensageiro a Davi, dizendo: O coração de todo o Israel vai após Absalão. 
Disse, pois, Davi a todos os seus servos que estavam com ele em Jerusalém: Levantai-vos, e fujamos, porque doutra forma não poderemos escapar diante de Absalão. Apressai-vos a sair; não seja caso que ele nos apanhe de súbito, e lance sobre nós a ruína, e fira a cidade ao fio da espada. 
Então os servos do rei lhe disseram: Eis aqui os teus servos para tudo quanto determinar o rei, nosso senhor. 
Assim saiu o rei, com todos os de sua casa, deixando, porém, dez concubinas para guardarem a casa. 
Tendo, pois, saído o rei com todo o povo, pararam na última casa: 
E todos os seus servos iam ao seu lado; mas todos os quereteus, e todos os peleteus, e todos os giteus, seiscentos homens que o seguiram de Gate, caminhavam adiante do rei. 
Disse o rei a Itai, o giteu: Por que irias tu também conosco? Volta e fica-te com o rei, porque és estrangeiro e exilado; torna a teu lugar. 
Ontem vieste, e te levaria eu hoje conosco a vaguear? Pois eu vou para onde puder ir; volta, e lei, e contigo teus irmãos; a misericórdia e a fidelidade sejam contigo. 
Respondeu, porém, Itai ao rei, e disse: Vive o Senhor, e vive o rei meu senhor, que no lugar em que estiver o rei meu senhor, seja para morte, seja para vida, aí estará também o eu servo. 
Então disse Davi a Itai: Vai, pois, e passa adiante. Assim passou Itai, o giteu, e todos os seus homens, e todos os pequeninos que havia com ele. 
Toda a terra chorava em alta voz, enquanto todo o povo passava; e o rei atravessou o ribeiro de Cedrom, e todo o povo caminhava na direção do deserto. 
E chegou Abiatar; e veio também Zadoque, e com ele todos os levitas que levavam a arca do pacto de Deus; e puseram ali a arca de Deus, até que todo o povo acabou de sair da cidade. 
Então disse o rei a Zadoque: Torna a levar a arca de Deus à cidade; pois, se eu achar graça aos olhos do Senhor, ele me fará voltar para lá, e me deixará ver a arca e a sua habitação. 
Se ele, porém, disser: Não tenho prazer em ti; eis-me aqui, faça a mim o que bem lhe parecer. 
Disse mais o rei a Zadoque, o sacerdote: Não és tu porventura vidente? volta, pois, para a cidade em paz, e contigo também teus dois filhos, Aimaaz, teu filho, e Jônatas, filho de Abiatar. 
Vede eu me demorarei nos vaus do deserto até que tenha notícias da vossa parte. 
Zadoque, pois, e Abiatar tornaram a levar para Jerusalém a arca de Deus, e ficaram ali. 
Mas Davi, subindo pela encosta do monte das Oliveiras, ia chorando; tinha a cabeça coberta, e caminhava com os pés descalços. Também todo o povo que ia com ele tinha a cabeça coberta, e subia chorando sem cessar. 
Então disseram a Davi: Aitofel está entre os que conspiraram com Absalão. Pelo que disse Davi: Ó Senhor, torna o conselho de Aitofel em loucura! 
Ora, aconteceu que, chegando Davi ao cume, onde se costumava adorar a Deus, Husai, o arquita, veio encontrar-se com ele, com a roupa rasgada e a cabeça coberta de terra. 
Disse-lhe Davi: Se fores comigo, ser-me-ás pesado; 
porém se voltares para a cidade, e disseres a Absalão: Eu serei, ó rei, teu servo; como fui dantes servo de teu pai, assim agora serei teu servo; dissipar-me-ás então a conselho de Aitofel. 
E não estão ali contigo Zadoque e Abiatar, sacerdotes? Portanto, tudo o que ouvires da casa do rei lhes dirás. 
Eis que estão também ali com eles seus dois filhos, Aimaaz, filho de Zadoque, e Jônatas, filho de Abiatar; por eles me avisareis de tudo o que ouvirdes. 
Husai, pois, amigo de Davi, voltou para a cidade. E Absalão entrou em Jerusalém. 

După aceea, Absalom şi -a pregătit care şi cai, şi cinci zeci de oameni cari alergau înaintea lui. 
Se scula disdedimineaţă, şi stătea la marginea drumului la poartă. Şi oridecîteori avea cineva vreo neînţelegere şi se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema şi zicea: ,,Din ce cetate eşti?`` După ce -i răspundea: ,,Sînt din cutare seminţie a lui Israel,`` 
Absalom îi zicea: ,,Iată, pricina ta este bună şi dreaptă; dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.`` 
Absalom zicea: ,,De m'ar pune pe mine judecător în ţară! Orice om care ar avea o neînţelegere şi o judecată, ar veni la mine, şi i-aş face dreptate.`` 
Şi cînd se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mîna, îl apuca, şi -l săruta. 
Absalom se purta aşa cu toţi aceia din Israel cari se duceau la împărat să ceară dreptate. Şi Absalom cîştiga inima oamenilor lui Israel. 
După trecere de patruzeci de ani, Absalom a zis împăratului: ,,Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruinţă pe care am făcut -o Domnului. 
Căci robul tău a făcut o juruinţă, cînd... locuiam la Gheşur în Siria; şi am zis: ,Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului.`` 
Împăratul i -a zis: ,,Du-te în pace.`` Absalom s'a sculat, şi a plecat la Hebron. 
Absalom a trimes iscoade în toate seminţiile lui Israel, să spună: ,,Cînd veţi auzi sunetul trîmbiţei, să ziceţi: ,Absalom s'a făcut împărat la Hebron!`` 
Două sute de oameni din Ierusalim, cari fuseseră poftiţi, au însoţit pe Absalom; şi l-au însoţit în prostia lor, fără să ştie nimic. 
Pe cînd aducea Absalom jertfele, a trimes în cetatea Ghilo după Ahitofel, Ghilonitul, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere, şi poporul se îndrepta în număr tot mai mare... de partea lui Absalom. 
Cineva a venit şi a dat de ştire lui David, şi a zis: ,,Inima oamenilor lui Israel s'a întors spre Absalom.`` 
Şi David a zis tuturor slujitorilor lui cari erau cu el la Ierusalim: ,,Sculaţi-vă să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiţi-vă de plecare; altfel, nu va întîrzia să ne ajungă, şi va arunca nenorocirea peste noi, şi va trece cetatea prin ascuţişul săbiei.`` 
Slujitorii împăratului i-au zis: ,,Slujitorii tăi vor face tot ce va voi domnul nostru împăratul.`` 
Împăratul a ieşit, şi toată casa lui mergea după el; şi a lăsat zece ţiitoare pentru paza casei. 
Împăratul a ieşit astfel, şi tot poporul îl urma. Şi s'au oprit la cea din urmă casă. 
Toţi slujitorii lui, toţi Cheretiţii şi toţi Peletiţii, au trecut alături de el; şi toţi Gatiţii, în număr de şase sute de oameni, veniţi din Gat după el, au trecut înaintea împăratului. 
Împăratul a zis lui Itai din Gat: ,,Pentruce să vii şi tu cu noi? Întoarce-te, şi rămîi cu împăratul, căci eşti străin, şi ai fost luat chiar din ţara ta. 
De ieri ai venit, şi azi să te fac să rătăceşti cu noi încoace şi încolo, cînd nici eu însumi nu ştiu unde mă duc! Întoarce-te, şi ia şi pe fraţii tăi cu tine. Domnul să se poarte cu tine cu bunătate şi credincioşie!`` 
Itai a răspuns împăratului, şi a zis: ,,Viu este Domnul şi viu este domnul meu împăratul, că în locul unde va fi domnul meu împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi şi robul tău.`` 
David a zis atunci lui Itai: ,,Du-te şi treci!`` Şi Itai din Gat a trecut înainte, cu toţi oamenii lui şi toţi copiii cari erau cu el. 
Tot ţinutul plîngea şi scoteau ţipete mari, la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi şi el pîrîul Chedron, şi tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustie. 
Ţadoc era şi el acolo, şi cu el toţi Leviţii, ducînd chivotul legămîntului lui Dumnezeu; şi au aşezat jos chivotul lui Dumnezeu, şi Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieşit din cetate. 
Împăratul a zis lui Ţadoc: ,,Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi şi mă va face să văd chivotul şi locaşul lui. 
Dar dacă va zice: ,Nu-mi place de tine`, iată-mă, să facă ce va crede cu mine. 
Împăratul a mai zis preotului Ţadoc: ,Înţelegi? Întoarce-te în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaţ, şi cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voştri. 
Vedeţi, voi aştepta în cîmpiile pustiei, pînă ce-mi vor veni veşti din partea voastră.`` 
Astfel Ţadoc şi Abiatar au dus înapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim, şi au rămas acolo. 
David a suit dealul măslinilor. Suia plîngînd şi cu capul acoperit, şi mergea cu picioarele goale; şi toţi ceice erau cu el şi-au acoperit... şi ei capul, şi suiau plîngînd....... 
Au venit şi au spus lui David: ,,Ahitofel este împreună cu Absalom printre uneltitori.`` Şi David a zis: ,,Doamne, nimiceşte sfaturile lui Ahitofel!`` 
Cînd a ajuns David pe vîrf, unde s'a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că Huşai, Architul, a venit înaintea lui, cu haina sfîşiată şi capul acoperit cu ţărînă. 
David i -a zis: ,,Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o povară. 
Dimpotrivă, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel, dacă te vei întoarce în cetate, şi vei zice lui Absalom: ,Împărate, eu voi fi robul tău; odinioară am fost robul tatălui tău, dar acum sînt robul tău.` 
Preoţii Ţadoc şi Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa împăratului spune preoţilor Ţadoc şi Abiatar. 
Şi fiindcă ei au acolo la ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, şi pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei îmi veţi trimete tot ce veţi afla. 
Huşai, prietenul lui David, s'a întors dar în cetate. Şi Absalom a intrat în Ierusalim. 

2 Samuel 16