Gênesis 30 - Bíblia Online

Vendo Raquel que não dava filhos a Jacó, teve inveja de sua irmã, e disse a Jacó: Dá-me filhos, senão eu morro. 
Então se acendeu a ira de Jacó contra Raquel; e disse: Porventura estou eu no lugar de Deus que te impediu o fruto do ventre? 
Respondeu ela: Eis aqui minha serva Bila; recebe-a por mulher, para que ela dê à luz sobre os meus joelhos, e eu deste modo tenha filhos por ela. 
Assim lhe deu a Bila, sua serva, por mulher; e Jacó a conheceu. 
Bila concebeu e deu à luz um filho a Jacó. 
Então disse Raquel: Julgou-me Deus; ouviu a minha voz e me deu um filho; pelo que lhe chamou Dã. 
E Bila, serva de Raquel, concebeu outra vez e deu à luz um segundo filho a Jacó. 
Então disse Raquel: Com grandes lutas tenho lutado com minha irmã, e tenho vencido; e chamou-lhe Naftali. 
Também Léia, vendo que cessara de ter filhos, tomou a Zilpa, sua serva, e a deu a Jacó por mulher. 
E Zilpa, serva de Léia, deu à luz um filho a Jacó. 
Então disse Léia: Afortunada! e chamou-lhe Gade. 
Depois Zilpa, serva de Léia, deu à luz um segundo filho a Jacó. 
Então disse Léia: Feliz sou eu! porque as filhas me chamarão feliz; e chamou-lhe Aser. 
Ora, saiu Rúben nos dias da ceifa do trigo e achou mandrágoras no campo, e as trouxe a Léia, sua mãe. Então disse Raquel a Léia: Dá-me, peço, das mandrágoras de teu filho. 
Ao que lhe respondeu Léia: É já pouco que me hajas tirado meu marido? queres tirar também as mandrágoras de meu filho? Prosseguiu Raquel: Por isso ele se deitará contigo esta noite pelas mandrágoras de teu filho. 
Quando, pois, Jacó veio à tarde do campo, saiu-lhe Léia ao encontro e disse: Hás de estar comigo, porque certamente te aluguei pelas mandrágoras de meu filho. E com ela deitou-se Jacó aquela noite. 
E ouviu Deus a Léia, e ela concebeu e deu a Jacó um quinto filho. 
Então disse Léia: Deus me tem dado o meu galardão, porquanto dei minha serva a meu marido. E chamou ao filho Issacar. 
Concebendo Léia outra vez, deu a Jacó um sexto filho; 
e disse: Deus me deu um excelente dote; agora morará comigo meu marido, porque lhe tenho dado seis filhos. E chamou-lhe Zebulom. 
Depois. disto deu à luz uma filha, e chamou-lhe Diná. 
Também lembrou-se Deus de Raquel, ouviu-a e a tornou fecunda. 
De modo que ela concebeu e deu à luz um filho, e disse: Tirou-me Deus o opróbrio. 
E chamou-lhe José, dizendo: Acrescente-me o Senhor ainda outro filho. 
Depois que Raquel deu à luz a José, disse Jacó a Labão: Despede-me a fim de que eu vá para meu lugar e para minha terra. 
Dá-me as minhas mulheres, e os meus filhos, pelas quais te tenho servido, e deixa-me ir; pois tu sabes o serviço que te prestei. 
Labão lhe respondeu: Se tenho achado graça aos teus olhos, fica comigo; pois tenho percebido que o Senhor me abençoou por amor de ti. 
E disse mais: Determina-me o teu salário, que to darei. 
Ao que lhe respondeu Jacó: Tu sabes como te hei servido, e como tem passado o teu gado comigo. 
Porque o pouco que tinhas antes da minha vinda tem se multiplicado abundantemente; e o Senhor te tem abençoado por onde quer que eu fui. Agora, pois, quando hei de trabalhar também por minha casa? 
Insistiu Labão: Que te darei? Então respondeu Jacó: Não me darás nada; tornarei a apascentar e a guardar o teu rebanho se me fizeres isto: 
Passarei hoje por todo o teu rebanho, separando dele todos os salpicados e malhados, e todos os escuros entre as ovelhas, e os malhados e salpicados entre as cabras; e isto será o meu salário. 
De modo que responderá por mim a minha justiça no dia de amanhã, quando vieres ver o meu salário assim exposto diante de ti: tudo o que não for salpicado e malhado entre as cabras e escuro entre as ovelhas, esse, se for achado comigo, será tido por furtado. 
Concordou Labão, dizendo: Seja conforme a tua palavra. 
E separou naquele mesmo dia os bodes listrados e malhados e todas as cabras salpicadas e malhadas, tudo em que havia algum branco, e todos os escuros entre os cordeiros e os deu nas mãos de seus filhos; 
e pôs três dias de caminho entre si e Jacó; e Jacó apascentava o restante dos rebanhos de Labão. 
Então tomou Jacó varas verdes de estoraque, de amendoeira e de plátano e, descascando nelas riscas brancas, descobriu o branco que nelas havia; 
e as varas que descascara pôs em frente dos rebanhos, nos cochos, isto é, nos bebedouros, onde os rebanhos bebiam; e conceberam quando vinham beber. 
Os rebanhos concebiam diante das varas, e as ovelhas davam crias listradas, salpicadas e malhadas. 
Então separou Jacó os cordeiros, e fez os rebanhos olhar para os listrados e para todos os escuros no rebanho de Labão; e pôs seu rebanho à parte, e não pôs com o rebanho de Labão. 
e todas as vezes que concebiam as ovelhas fortes, punha Jacó as varas nos bebedouros, diante dos olhos do rebanho, para que concebessem diante das varas; 
mas quando era fraco o rebanho, ele não as punha. Assim as fracas eram de Labão, e as fortes de Jacó. 
E o homem se enriqueceu sobremaneira, e teve grandes rebanhos, servas e servos, camelos e jumentos. 

Cînd a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pismuit pe soru-sa, şi a zis lui Iacov: ,,Dă-mi copii, ori mor!`` 
Iacov s'a mîniat pe Rahela, şi a zis: ,,Sînt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te -a oprit să ai copii?`` 
Ea a zis: ,,Iată roaba mea Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei, şi să am şi eu copii prin ea.`` 
Şi i -a dat de nevastă pe roaba ei Bilha; şi Iacov s'a culcat cu ea. 
Bilha a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacov un fiu. 
Rahela a zis: ,,Mi -a făcut Dumnezeu dreptate, şi mi -a auzit glasul, şi mi -a dăruit un fiu.`` De aceea i -a pus numele Dan (A judecat). 
Bilha, roaba Rahelii, a rămas iar însărcinată, şi a născut lui Iacov un al doilea fiu. 
Rahela a zis: ,,Am luptat cu Dumnezeu împotriva sorei mele, şi am biruit.`` Deaceea i -a pus numele Neftali (Luptele lui Dumnezeu). 
Cînd a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa Zilpa, şi a dat -o lui Iacov de nevastă. 
Zilpa, roaba Leii, a născut lui Iacov un fiu. 
,,Cu noroc!`` a zis Lea. De aceea i -a pus numele Gad (Noroc). 
Zilpa, roaba Leii, a născut un al doilea fiu lui Iacov. 
,,Ce fericită sînt!`` a zis Lea; ,,căci femeile mă vor numi fericită.` De aceea i -a pus numele Aşer (Fericit). 
Ruben a ieşit odată afară, pe vremea seceratului grîului, şi a găsit mandragore pe cîmp. Le -a adus mamei sale Lea. Atunci Rahela a zis Leii: ,,Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău.`` 
Ea i -a răspuns: ,,Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?`` Şi Rahela a zis: ,,Ei bine! poate să se culce cu tine în noaptea aceasta, pentru mandragorele fiului tău.`` 
Seara, pe cînd se întorcea Iacov dela cîmp, Lea i -a ieşit înainte, şi a zis: ,,La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.`` Şi în noaptea aceea s'a culcat cu ea. 
Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacov al cincilea fiu. 
Lea a zis: ,,M'a răsplătit Dumnezeu, pentrucă am dat bărbatului meu pe roaba mea.`` De aceea i -a pus numele Isahar (Răsplătire). 
Lea a rămas iarăş însărcinată, şi a născut un al şaselea fiu lui Iacov. 
Lea a zis: ,,Frumos dar mi -a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut şase fii.`` Deaceea i -a pus numele Zabulon (Locuinţă). 
În urmă, a născut o fată, căreia i -a pus numele Dina (Judecată). 
Dumnezeu Şi -a adus aminte de Rahela, a ascultat -o, şi a făcut -o să aibă copii. 
Ea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: ,,Mi -a luat Dumnezeu ocara!`` 
Şi i -a pus numele Iosif (Adaos), zicînd: ,,Domnul să-mi mai adauge un fiu!`` 
După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: ,,Lasă-mă să plec, ca să mă duc acasă, în ţara mea. 
Dă-mi nevestele şi copiii, pentru cari ţi-am slujit, şi voi pleca; fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.`` 
Laban i -a zis: ,,Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăboveşte; văd bine că Domnul m'a binecuvîntat din pricina ta; 
hotărăşte-mi simbria ta, şi ţi -o voi da.`` 
Iacov i -a răspuns: ,,Ştii cum ţi-am slujit, şi cum ţi-au propăşit vitele cu mine; 
căci puţinul pe care -l aveai înainte de venirea mea, a crescut mult, şi Domnul te -a binecuvîntat ori încotro am mers eu. Acum, cînd am să muncesc şi pentru casa mea?`` 
Laban a zis: ,,Ce să-ţi dau?`` Şi Iacov a răspuns: ,,Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoieşti cu ce-ţi voi spune, îţi voi paşte turma şi mai departe, şi o voi păzi. 
Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein şi pestriţ şi orice miel negru, şi din capre tot ce este pestriţ şi sein. Aceasta să fie simbria mea. 
Iată cum se va dovedi cinstea mea: deacum încolo, cînd ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein şi pestriţ între capre şi negru între miei, şi se va găsi la mine, să fie socotit ca furat.`` 
Laban a zis: ,,Bine! fie aşa cum ai zis.`` 
În aceeaş zi, a pus deoparte ţapii bălţaţi şi pestriţi, toate caprele seine şi pestriţe, toate cele ce aveau alb pe ele, şi toţi mieii cari erau negri. Le -a dat în mînile fiilor săi. 
Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el şi Iacov; şi Iacov păştea celelalte oi ale lui Laban. 
Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan; a despoiat de pe ele făşii de coajă, şi a făcut să se vadă albeaţa care era pe nuiele. 
Apoi a pus nuielele, pe cari le despoiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, subt ochii oilor cari veneau să bea, ca atunci cînd vor veni să bea, să zămislească. 
Oile zămisleau uitîndu-se la nuiele, şi făceu miei bălţaţi, seini şi pestriţi. 
Iacov despărţea mieii aceştia, şi abătea feţele oilor din turma lui Laban către cele seine şi bălţate. Şi -a făcut astfel turme deosebite, pe cari nu le -a împreunat cu turma lui Laban. 
Oridecîteori se înferbîntau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în jghiaburi, subt ochii oilor, ca ele să zămislească uitîndu-se la nuiele. 
Cînd oile erau slabe, nu punea nuielele; aşa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari pentru Iacov. 
Omul acela s'a îmbogăţit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe turme, robi şi roabe, cămile şi măgari. 

Gênesis 31