1 Depois disso o Senhor respondeu a Jó dum redemoinho, dizendo:

2 Quem é este que escurece o conselho com palavras sem conhecimento?

3 Agora cinge os teus lombos, como homem; porque te perguntarei, e tu me responderás.

4 Onde estavas tu, quando eu lançava os fundamentos da terra? Faze-mo saber, se tens entendimento.

5 Quem lhe fixou as medidas, se é que o sabes? ou quem a mediu com o cordel?

6 Sobre que foram firmadas as suas bases, ou quem lhe assentou a pedra de esquina,

7 quando juntas cantavam as estrelas da manhã, e todos os filhos de Deus bradavam de júbilo?

8 Ou quem encerrou com portas o mar, quando este rompeu e saiu da madre;

9 quando eu lhe pus nuvens por vestidura, e escuridão por faixas,

10 e lhe tracei limites, pondo-lhe portas e ferrolhos,

11 e lhe disse: Até aqui virás, porém não mais adiante; e aqui se quebrarão as tuas ondas orgulhosas?

12 Desde que começaram os teus dias, deste tu ordem à madrugada, ou mostraste à alva o seu lugar,

13 para que agarrasse nas extremidades da terra, e os ímpios fossem sacudidos dela?

14 A terra se transforma como o barro sob o selo; e todas as coisas se assinalam como as cores dum vestido.

15 E dos ímpios é retirada a sua luz, e o braço altivo se quebranta.

16 Acaso tu entraste até os mananciais do mar, ou passeaste pelos recessos do abismo?

17 Ou foram-te descobertas as portas da morte, ou viste as portas da sombra da morte?

18 Compreendeste a largura da terra? Faze-mo saber, se sabes tudo isso.

19 Onde está o caminho para a morada da luz? E, quanto às trevas, onde está o seu lugar,

20 para que às tragas aos seus limites, e para que saibas as veredas para a sua casa?

21 De certo tu o sabes, porque já então eras nascido, e porque é grande o número dos teus dias!

22 Acaso entraste nos tesouros da neve, e viste os tesouros da saraiva,

23 que eu tenho reservado para o tempo da angústia, para o dia da peleja e da guerra?

24 Onde está o caminho para o lugar em que se reparte a luz, e se espalha o vento oriental sobre a terra?

25 Quem abriu canais para o aguaceiro, e um caminho para o relâmpago do trovão;

26 para fazer cair chuva numa terra, onde não há ninguém, e no deserto, em que não há gente;

27 para fartar a terra deserta e assolada, e para fazer crescer a tenra relva?

28 A chuva porventura tem pai? Ou quem gerou as gotas do orvalho?

29 Do ventre de quem saiu o gelo? E quem gerou a geada do céu?

30 Como pedra as águas se endurecem, e a superfície do abismo se congela.

31 Podes atar as cadeias das Plêiades, ou soltar os atilhos do Oriom?

32 Ou fazer sair as constelações a seu tempo, e guiar a ursa com seus filhos?

33 Sabes tu as ordenanças dos céus, ou podes estabelecer o seu domínio sobre a terra?

34 Ou podes levantar a tua voz até as nuvens, para que a abundância das águas te cubra?

35 Ou ordenarás aos raios de modo que saiam? Eles te dirão: Eis-nos aqui?

36 Quem pôs sabedoria nas densas nuvens, ou quem deu entendimento ao meteoro?

37 Quem numerará as nuvens pela sabedoria? Ou os odres do céu, quem os esvaziará,

38 quando se funde o pó em massa, e se pegam os torrões uns aos outros?

39 Podes caçar presa para a leoa, ou satisfazer a fome dos filhos dos leões,

40 quando se agacham nos covis, e estão à espreita nas covas?

41 Quem prepara ao corvo o seu alimento, quando os seus pintainhos clamam a Deus e andam vagueando, por não terem o que comer?

1 Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:

2 ,,Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?

3 Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

4 Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.

5 Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?

6 Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului,

7 atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

8 Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei?

9 Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec;

10 cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;

11 cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?`

12 De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor,

13 ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?

14 Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?

15 Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?

16 Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?

17 Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

18 Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.

19 Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa?

20 Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

21 Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!

22 Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

23 pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?

24 Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?

25 Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,

26 pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni;

27 pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?

28 Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?

29 Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului,

30 ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească?

31 Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului?

32 Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui?

33 Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?

34 Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?

35 Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele: ,Iată-ne?`

36 Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?

37 Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor,

38 pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?

39 Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,

40 cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor?

41 Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?