Lucas 18 - Bíblia Online

Contou-lhes também uma parábola sobre o dever de orar sempre, e nunca desfalecer. 
dizendo: Havia em certa cidade um juiz que não temia a Deus, nem respeitava os homens. 
Havia também naquela mesma cidade uma viúva que ia ter com ele, dizendo: Faze-me justiça contra o meu adversário. 
E por algum tempo não quis atendê-la; mas depois disse consigo: Ainda que não temo a Deus, nem respeito os homens, 
todavia, como esta viúva me incomoda, hei de fazer-lhe justiça, para que ela não continue a vir molestar-me. 
Prosseguiu o Senhor: Ouvi o que diz esse juiz injusto. 
E não fará Deus justiça aos seus escolhidos, que dia e noite clamam a ele, já que é longânimo para com eles? 
Digo-vos que depressa lhes fará justiça. Contudo quando vier o Filho do homem, porventura achará fé na terra? 
Propôs também esta parábola a uns que confiavam em si mesmos, crendo que eram justos, e desprezavam os outros: 
Dois homens subiram ao templo para orar; um fariseu, e o outro publicano. 
O fariseu, de pé, assim orava consigo mesmo: ó Deus, graças te dou que não sou como os demais homens, roubadores, injustos, adúlteros, nem ainda com este publicano. 
Jejuo duas vezes na semana, e dou o dízimo de tudo quanto ganho. 
Mas o publicano, estando em pé de longe, nem ainda queria levantar os olhos ao céu, mas batia no peito, dizendo: ó Deus, sê propício a mim, o pecador! 
Digo-vos que este desceu justificado para sua casa, e não aquele; porque todo o que a si mesmo se exaltar será humilhado; mas o que a si mesmo se humilhar será exaltado. 
Traziam-lhe também as crianças, para que as tocasse; mas os discípulos, vendo isso, os repreendiam. 
Jesus, porém, chamando-as para si, disse: Deixai vir a mim as crianças, e não as impeçais, porque de tais é o reino de Deus. 
Em verdade vos digo que, qualquer que não receber o reino de Deus como criança, de modo algum entrará nele. 
E perguntou-lhe um dos principais: Bom Mestre, que hei de fazer para herdar a vida eterna? 
Respondeu-lhe Jesus: Por que me chamas bom? Ninguém é bom, senão um, que é Deus. 
Sabes os mandamentos: Não adulterarás; não matarás; não furtarás; não dirás falso testemunho; honra a teu pai e a tua mãe. 
Replicou o homem: Tudo isso tenho guardado desde a minha juventude. 
Quando Jesus ouviu isso, disse-lhe: Ainda te falta uma coisa; vende tudo quanto tens e reparte-o pelos pobres, e terás um tesouro no céu; e vem, segue-me. 
Mas, ouvindo ele isso, encheu-se de tristeza; porque era muito rico. 
E Jesus, vendo-o assim, disse: Quão dificilmente entrarão no reino de Deus os que têm riquezas! 
Pois é mais fácil um camelo passar pelo fundo duma agulha, do que entrar um rico no reino de Deus. 
Então os que ouviram isso disseram: Quem pode, então, ser salvo? 
Respondeu-lhes: As coisas que são impossíveis aos homens são possíveis a Deus. 
Disse-lhe Pedro: Eis que nós deixamos tudo, e te seguimos. 
Respondeu-lhes Jesus: Em verdade vos digo que ninguém há que tenha deixado casa, ou mulher, ou irmãos, ou pais, ou filhos, por amor do reino de Deus, 
que não haja de receber no presente muito mais, e no mundo vindouro a vida eterna. 
Tomando Jesus consigo os doze, disse-lhes: Eis que subimos a Jerusalém e se cumprirá no filho do homem tudo o que pelos profetas foi escrito; 
pois será entregue aos gentios, e escarnecido, injuriado e cuspido; 
e depois de o açoitarem, o matarão; e ao terceiro dia ressurgirá. 
Mas eles não entenderam nada disso; essas palavras lhes eram obscuras, e não percebiam o que lhes dizia. 
Ora, quando ele ia chegando a Jericó, estava um cego sentado junto do caminho, mendigando. 
Este, pois, ouvindo passar a multidão, perguntou que era aquilo. 
Disseram-lhe que Jesus, o nazareno, ia passando. 
Então ele se pôs a clamar, dizendo: Jesus, Filho de Davi, tem compaixão de mim! 
E os que iam à frente repreendiam-no, para que se calasse; ele, porém, clamava ainda mais: Filho de Davi, tem compaixão de mim! 
Parou, pois, Jesus, e mandou que lho trouxessem. Tendo ele chegado, perguntou-lhe: 
Que queres que te faça? Respondeu ele: Senhor, que eu veja. 
Disse-lhe Jesus: Vê; a tua fé te salvou. 
Imediatamente recuperou a vista, e o foi seguindo, gloficando a Deus. E todo o povo, vendo isso, dava louvores a Deus. 

Isus le -a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase. 
El le -a zis: ,,Într'o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina. 
În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi -i zicea: ,Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu.` 
Multă vreme n'a voit să -i facă dreptate. Dar în urmă, şi -a zis: ,Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez, 
totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.` 
Domnul a adăogat: ,Auziţi ce zice judecătrul nedrept? 
Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, cari strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? 
Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămînt?`` 
A mai spus şi pilda aceasta pentru unii cari se încredeau în ei înşişi că sînt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi. 
,,Doi oameni s'au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş. 
Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: ,Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu sînt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. 
Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.` 
Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi -i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: ,Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!` 
Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s'a pogorît acasă socotit neprihănit decît celalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.`` 
I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, cînd au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia cari -i aduceau. 
Isus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: ,,Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu -i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei. 
Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.`` 
Un fruntaş a întrebat pe Isus: ,,Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?`` 
,,Pentruce Mă numeşti bun?`` i -a răspuns Isus. ,,Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu. 
Ştii poruncile: ,Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.`` 
,,Toate aceste lucruri,`` I -a zis el, ,,le-am păzit din tinereţea mea.`` 
Cînd a auzit Isus aceste vorbe, i -a zis: ,,Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.`` 
Cînd a auzit el aceste cuvinte, s'a întristat de tot; căci era foarte bogat. 
Isus a văzut că s'a întristat de tot, şi a zis: ,,Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! 
Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.`` 
Cei ce -L ascultau, au zis: ,,Atunci cine poate fi mîntuit?`` 
Isus a răspuns: ,,Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.`` 
Atunci Petru a zis: ,,Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.`` 
Şi Isus le -a zis: ,,Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu, 
şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa vecinică.`` 
Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le -a zis: ,,Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va împlini. 
Căci va fi dat în mîna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa; 
şi, după ce -L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.`` 
Ei n'au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi nu pricepeau ce le spunea Isus. 
Pe cînd Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lîngă drum şi cerşea. 
Cînd a auzit norodul trecînd, a întrebat ce este. 
I-au spus: ,,Trece Isus din Nazaret.`` 
Şi el a strigat: ,,Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!`` 
Ceice mergeau înainte, îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: ,,Fiul lui David, ai milă de mine!`` 
Isus S'a oprit, şi a poruncit să -l aducă la El; şi, după ce s'a apropiat, l -a întrebat: 
,,Ce vrei să-ţi fac?`` ,,Doamne,`` a răspuns el, ,,să-mi capăt vederea.`` 
Şi Isus i -a zis: ,,Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te -a mîntuit.`` 
Numaidecît, orbul şi -a căpătat vederea, şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, cînd a văzut cele întîmplate, a dat laudă lui Dumnezeu. 

Lucas 19