Lucas 24 - Bíblia Online

Mas já no primeiro dia da semana, bem de madrugada, foram elas ao sepulcro, levando as especiarias que tinham preparado. 
E acharam a pedra revolvida do sepulcro. 
Entrando, porém, não acharam o corpo do Senhor Jesus. 
E, estando elas perplexas a esse respeito, eis que lhes apareceram dois varões em vestes resplandecentes; 
e ficando elas atemorizadas e abaixando o rosto para o chão, eles lhes disseram: Por que buscais entre os mortos aquele que vive? 
Ele não está aqui, mas ressurgiu. Lembrai-vos de como vos falou, estando ainda na Galiléia. 
dizendo: Importa que o Filho do homem seja entregue nas mãos de homens pecadores, e seja crucificado, e ao terceiro dia ressurja. 
Lembraram-se, então, das suas palavras; 
e, voltando do sepulcro, anunciaram todas estas coisas aos onze e a todos os demais. 
E eram Maria Madalena, e Joana, e Maria, mãe de Tiago; também as outras que estavam com elas relataram estas coisas aos apóstolos. 
E pareceram-lhes como um delírio as palavras das mulheres e não lhes deram crédito. 
Mas Pedro, levantando-se, correu ao sepulcro; e, abaixando-se, viu somente os panos de linho; e retirou-se, admirando consigo o que havia acontecido. 
Nesse mesmo dia, iam dois deles para uma aldeia chamada Emaús, que distava de Jerusalém sessenta estádios; 
e iam comentando entre si tudo aquilo que havia sucedido. 
Enquanto assim comentavam e discutiam, o próprio Jesus se aproximou, e ia com eles; 
mas os olhos deles estavam como que fechados, de sorte que não o reconheceram. 
Então ele lhes perguntou: Que palavras são essas que, caminhando, trocais entre vós? Eles então pararam tristes. 
E um deles, chamado Cleopas, respondeu-lhe: És tu o único peregrino em Jerusalém que não soube das coisas que nela têm sucedido nestes dias? 
Ao que ele lhes perguntou: Quais? Disseram-lhe: As que dizem respeito a Jesus, o nazareno, que foi profeta, poderoso em obras e palavras diante de Deus e de todo o povo. 
e como os principais sacerdotes e as nossas autoridades e entregaram para ser condenado à morte, e o crucificaram. 
Ora, nós esperávamos que fosse ele quem havia de remir Israel; e, além de tudo isso, é já hoje o terceiro dia desde que essas coisas aconteceram. 
Verdade é, também, que algumas mulheres do nosso meio nos encheram de espanto; pois foram de madrugada ao sepulcro 
e, não achando o corpo dele voltaram, declarando que tinham tido uma visão de anjos que diziam estar ele vivo. 
Além disso, alguns dos que estavam conosco foram ao sepulcro, e acharam ser assim como as mulheres haviam dito; a ele, porém, não o viram. 
Então ele lhes disse: ó néscios, e tardos de coração para crerdes tudo o que os profetas disseram! 
Porventura não importa que o Cristo padecesse essas coisas e entrasse na sua glória? 
E, começando por Moisés, e por todos os profetas, explicou-lhes o que dele se achava em todas as Escrituras. 
Quando se aproximaram da aldeia para onde iam, ele fez como quem ia para mais longe. 
Eles, porém, o constrangeram, dizendo: Fica conosco; porque é tarde, e já declinou o dia. E entrou para ficar com eles. 
Estando com eles à mesa, tomou o pão e o abençoou; e, partindo-o, lho dava. 
Abriram-se-lhes então os olhos, e o reconheceram; nisto ele desapareceu de diante deles. 
E disseram um para o outro: Porventura não se nos abrasava o coração, quando pelo caminho nos falava, e quando nos abria as Escrituras? 
E na mesma hora levantaram-se e voltaram para Jerusalém, e encontraram reunidos os onze e os que estavam com eles, 
os quais diziam: Realmente o Senhor ressurgiu, e apareceu a Simão. 
Então os dois contaram o que acontecera no caminho, e como se lhes fizera conhecer no partir do pão. 
Enquanto ainda falavam nisso, o próprio Jesus se apresentou no meio deles, e disse-lhes: Paz seja convosco. 
Mas eles, espantados e atemorizados, pensavam que viam algum espírito. 
Ele, porém, lhes disse: Por que estais perturbados? e por que surgem dúvidas em vossos corações? 
Olhai as minhas mãos e os meus pés, que sou eu mesmo; apalpai-me e vede; porque um espírito não tem carne nem ossos, como percebeis que eu tenho. 
E, dizendo isso, mostrou-lhes as mãos e os pés. 
Não acreditando eles ainda por causa da alegria, e estando admirados, perguntou-lhes Jesus: Tendes aqui alguma coisa que comer? 
Então lhe deram um pedaço de peixe assado, 
o qual ele tomou e comeu diante deles. 
Depois lhe disse: São estas as palavras que vos falei, estando ainda convosco, que importava que se cumprisse tudo o que de mim estava escrito na Lei de Moisés, nos Profetas e nos Salmos. 
Então lhes abriu o entendimento para compreenderem as Escrituras; 
e disse-lhes: Assim está escrito que o Cristo padecesse, e ao terceiro dia ressurgisse dentre os mortos; 
e que em seu nome se pregasse o arrependimento para remissão dos pecados, a todas as nações, começando por Jerusalém. 
Vós sois testemunhas destas coisas. 
E eis que sobre vós envio a promessa de meu Pai; ficai porém, na cidade, até que do alto sejais revestidos de poder. 
Então os levou fora, até Betânia; e levantando as mãos, os abençoou. 
E aconteceu que, enquanto os abençoava, apartou-se deles; e foi elevado ao céu. 
E, depois de o adorarem, voltaram com grande júbilo para Jerusalém; 
e estavam continuamente no templo, bendizendo a Deus. 

În ziua întîi a săptămînii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormînt dis de dimineaţă, şi au adus miresmele, pe cari le pregătiseră. 
Au găsit piatra răsturnată de pe mormînt, 
au intrat înlăuntru, şi n'au găsit trupul Domnului Isus. 
Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s'au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. 
Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pămînt. Dar ei le-au zis: ,,Pentruce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? 
Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v'a spus pe cînd era încă în Galilea, 
cînd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mînile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învieze.`` 
Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus. 
La întoarcerea lor dela mormînt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 
Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, cari erau împreună cu ele. 
Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau. 
Dar Petru s'a sculat, şi a dat fuga la mormînt. S'a plecat, şi s'a uitat înlăuntru, dar n'a văzut decît făşiile de pînză, cari stăteau pe pămînt; apoi a plecat acasă, mirat de cele întîmplate. 
În aceeaş zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim; 
şi vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase. 
Pe cînd vorbeau ei şi se întrebau, Isus S'a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei. 
Dar ochii lor erau împiedicaţi să -L cunoască. 
El le -a zis: ,,Ce vorbe sînt acestea pe cari le schimbaţi între voi pe drum?`` Şi ei s'au oprit, uitîndu-se trişti. 
Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I -a zis: ,,Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s'a întîmplat în el zilele acestea?`` - 
,,Ce?`` le -a zis El. -Şi ei I-au răspuns: ,,Ce s'a întîmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod. 
Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?`` 
Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi decînd s'au întîmplat aceste lucruri. 
Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s'au dus disdedimineaţă la mormînt, 
nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, cari ziceau că El este viu. 
Unii din cei ce erau cu noi, s'au dus la mormînt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.`` 
Atunci Isus le -a zis: ,,O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! 
Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?`` 
Şi a început dela Moise, şi dela toţi proorocii, şi le -a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. 
Cînd s'au apropiat de satul la care mergeau, El S'a făcut că vrea să meargă mai departe. 
Dar ei au stăruit de El, şi au zis: ,,Rămîi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.`` Şi a intrat să rămînă cu ei. 
Pe cînd şedea la masă cu ei, a luat pînea; şi, după ce a rostit binecuvîntarea, a frînt -o, şi le -a dat -o. 
Atunci li s'au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S'a făcut nevăzut dinaintea lor. 
Şi au zis unul către altul: ,,Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?`` 
S'au sculat chiar în ceasul acela, s'au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc, 
şi zicînd: ,,A înviat Domnul cu adevărat, şi S'a arătat lui Simon.`` 
Şi au istorisit ce li se întîmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frîngerea pînii. 
Pe cînd vorbeau ei astfel, însuş Isus a stătut în mijlocul lor, şi le -a zis: ,,Pace vouă!`` 
Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. 
Dar El le -a zis: ,,Pentru ce sînteţi turburaţi? Şi dece vi se ridică astfel de gînduri în inimă? 
Uitaţi-vă la mînile şi picioarele Mele, Eu sînt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n'are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.`` 
(Şi după ce a zis aceste vorbe, le -a arătat mînile şi picioarele Sale.) 
Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le -a zis: ,,Aveţi aici ceva de mîncare?`` 
I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere. 
El le -a luat, şi a mîncat înaintea lor. 
Apoi le -a zis: ,,Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.`` 
Atunci le -a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. 
Şi le -a zis: ,,Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. 
Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim. 
Voi sînteţi martori ai acestor lucruri. 
Şi iată că voi trimete peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămîneţi în cetate pînă veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.`` 
El i -a dus afară pînă spre Betania. Şi -a ridicat mînile, şi i -a binecuvîntat. 
Pe cînd îi binecuvînta, S'a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer. 
Dupăce I s'au închinat, ei s'au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. 
Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvîntau pe Dumnezeu. Amin 

João 1