Mateus 14 - Bíblia Online

Naquele tempo Herodes, o tetrarca, ouviu a fama de Jesus, 
e disse aos seus cortesãos: Este é João, o Batista; ele ressuscitou dentre os mortos, e por isso estes poderes milagrosos operam nele. 
Pois Herodes havia prendido a João, e, maniatando-o, o guardara no cárcere, por causa de Herodias, mulher de seu irmão Felipe; 
porque João lhe dizia: Não te é lícito possuí-la. 
E queria matá-lo, mas temia o povo; porque o tinham como profeta. 
Festejando-se, porém, o dia natalício de Herodes, a filha de Herodias dançou no meio dos convivas, e agradou a Herodes, 
pelo que este prometeu com juramento dar-lhe tudo o que pedisse. 
E instigada por sua mãe, disse ela: Dá-me aqui num prato a cabeça de João, o Batista. 
Entristeceu-se, então, o rei; mas, por causa do juramento, e dos que estavam à mesa com ele, ordenou que se lhe desse, 
e mandou degolar a João no cárcere; 
e a cabeça foi trazida num prato, e dada à jovem, e ela a levou para a sua mãe. 
Então vieram os seus discípulos, levaram o corpo e o sepultaram; e foram anunciá-lo a Jesus. 
Jesus, ouvindo isto, retirou-se dali num barco, para um, lugar deserto, à parte; e quando as multidões o souberam, seguiram-no a pé desde as cidades. 
E ele, ao desembarcar, viu uma grande multidão; e, compadecendo-se dela, curou os seus enfermos. 
Chegada a tarde, aproximaram-se dele os discípulos, dizendo: O lugar é deserto, e a hora é já passada; despede as multidões, para que vão às aldeias, e comprem o que comer. 
Jesus, porém, lhes disse: Não precisam ir embora; dai-lhes vós de comer. 
Então eles lhe disseram: Não temos aqui senão cinco pães e dois peixes. 
E ele disse: trazei-mos aqui. 
Tendo mandado às multidões que se reclinassem sobre a relva, tomou os cinco pães e os dois peixes e, erguendo os olhos ao céu, os abençoou; e partindo os pães, deu-os aos discípulos, e os discípulos às multidões. 
Todos comeram e se fartaram; e dos pedaços que sobejaram levantaram doze cestos cheios. 
Ora, os que comeram foram cerca de cinco mil homens, além de mulheres e crianças. 
Logo em seguida obrigou os seus discípulos a entrar no barco, e passar adiante dele para o outro lado, enquanto ele despedia as multidões. 
Tendo-as despedido, subiu ao monte para orar à parte. Ao anoitecer, estava ali sozinho. 
Entrementes, o barco já estava a muitos estádios da terra, açoitado pelas ondas; porque o vento era contrário. 
À quarta vigília da noite, foi Jesus ter com eles, andando sobre o mar. 
Os discípulos, porém, ao vê-lo andando sobre o mar, assustaram-se e disseram: É um fantasma. E gritaram de medo. 
Jesus, porém, imediatamente lhes falou, dizendo: Tende ânimo; sou eu; não temais. 
Respondeu-lhe Pedro: Senhor! se és tu, manda-me ir ter contigo sobre as águas. 
Disse-lhe ele: Vem. Pedro, descendo do barco, e andando sobre as águas, foi ao encontro de Jesus. 
Mas, sentindo o vento, teve medo; e, começando a submergir, clamou: Senhor, salva-me. 
Imediatamente estendeu Jesus a mão, segurou-o, e disse-lhe: Homem de pouca fé, por que duvidaste? 
E logo que subiram para o barco, o vento cessou. 
Então os que estavam no barco adoraram-no, dizendo: Verdadeiramente tu és Filho de Deus. 
Ora, terminada a travessia, chegaram à terra em Genezaré. 
Quando os homens daquele lugar o reconheceram, mandaram por toda aquela circunvizinhança, e trouxeram-lhe todos os enfermos; 
e rogaram-lhe que apenas os deixasse tocar a orla do seu manto; e todos os que a tocaram ficaram curados. 

În vremea aceea, cîrmuitorul Irod, a auzit vorbindu-se despre Isus; 
şi a zis slujitorilor săi: ,,Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi deaceea se fac minuni prin el.`` 
Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi -l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; 
pentrucă Ioan îi zicea: ,,Nu-ţi este îngăduit s'o ai de nevastă.`` 
Irod ar fi vrut să -l omoare, dar se temea de norod, pentrucă norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc. 
Dar, cînd se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod. 
Deaceea i -a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere. 
Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: ,,Dă-mi aici, într -o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!`` 
Împăratul s'a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i -l dea. 
Şi a trimes să taie capul lui Ioan în temniţă. 
Capul a fost adus într'o farfurie, şi dat fetei, care l -a dus la mamă-sa. 
Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, şi s'au dus de au dat de ştire lui Isus. 
Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într'o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într'un loc pustiu. Noroadele, cînd au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s'au luat după El pe jos. 
Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s'a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi. 
Cînd s'a înserat, ucenicii s'au apropiat de El, şi I-au zis: ,,Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mîncare.`` 
,,N'au nevoie să plece``, le -a răspuns Isus; ,,daţi-le voi să mănînce.`` 
Dar ei I-au zis: ,,N'avem aici decît cinci pîni şi doi peşti.`` 
Şi El le -a zis: ,,Aduceţi -i aici la Mine.`` 
Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti, Şi -a ridicat ochii spre cer, a binecuvîntat, a frînt pînile şi le -a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor. 
Toţi au mîncat şi s'au săturat; şi s'au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de fărămituri. 
Ceice mîncaseră, erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. 
Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, pînă va da drumul noroadelor. 
După ce a dat drumul noroadelor, S'a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo. 
În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vîntul era împotrivă. 
Cînd se îngîna ziua cu noaptea (Greceşte: în a patra strajă.), Isus a venit la ei, umblînd pe mare. 
Cînd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s'au spăimîntat, şi au zis: ,,Este o nălucă!`` Şi de frică au ţipat. 
Isus le -a zis îndată: ,,Îndrăzniţi, Eu sînt; nu vă temeţi!`` 
,,Doamne``, I -a răspuns Petru, ,,dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.`` 
,,Vino!`` i -a zis Isus. Petru s'a coborît din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. 
Dar, cînd a văzut că vîntul era tare, s'a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: ,,Doamne, scapă-mă!`` 
Îndată, Isus a întins mîna, l -a apucat, şi i -a zis: ,,Puţin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?`` 
Şi după ce au intrat în corabie, a stat vîntul. 
Ceice erau în corabie, au venit de s'au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: ,,Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!`` 
După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. 
Oamenii din locul acela, cari cunoşteau pe Isus, au trimes să dea de ştire în toate împrejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii. 
Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cîţi s'au atins, s'au vindecat. 

Mateus 15