Mateus 27 - Bíblia Online

Ora, chegada a manhã, todos os principais sacerdotes e os anciãos do povo entraram em conselho contra Jesus, para o matarem; 
e, maniatando-o, levaram-no e o entregaram a Pilatos, o governador. 
Então Judas, aquele que o traíra, vendo que Jesus fora condenado, devolveu, compungido, as trinta moedas de prata aos anciãos, dizendo: 
Pequei, traindo o sangue inocente. Responderam eles: Que nos importa? Seja isto lá contigo. 
E tendo ele atirado para dentro do santuário as moedas de prata, retirou-se, e foi enforcar-se. 
Os principais sacerdotes, pois, tomaram as moedas de prata, e disseram: Não é lícito metê-las no cofre das ofertas, porque é preço de sangue. 
E, tendo deliberado em conselho, compraram com elas o campo do oleiro, para servir de cemitério para os estrangeiros. 
Por isso tem sido chamado aquele campo, até o dia de hoje, Campo de Sangue. 
Cumpriu-se, então, o que foi dito pelo profeta Jeremias: Tomaram as trinta moedas de prata, preço do que foi avaliado, a quem certos filhos de Israel avaliaram, 
e deram-nas pelo campo do oleiro, assim como me ordenou o Senhor. 
Jesus, pois, ficou em pé diante do governador; e este lhe perguntou: És tu o rei dos judeus? Respondeu-lhe Jesus: É como dizes. 
Mas ao ser acusado pelos principais sacerdotes e pelos anciãos, nada respondeu. 
Perguntou-lhe então Pilatos: Não ouves quantas coisas testificam contra ti? 
E Jesus não lhe respondeu a uma pergunta sequer; de modo que o governador muito se admirava. 
Ora, por ocasião da festa costumava o governador soltar um preso, escolhendo o povo aquele que quisesse. 
Nesse tempo tinham um preso notório, chamado Barrabás. 
Portanto, estando o povo reunido, perguntou-lhe Pilatos: Qual quereis que vos solte? Barrabás, ou Jesus, chamado o Cristo? 
Pois sabia que por inveja o haviam entregado. 
E estando ele assentado no tribunal, sua mulher mandou dizer-lhe: Não te envolvas na questão desse justo, porque muito sofri hoje em sonho por causa dele. 
Mas os principais sacerdotes e os anciãos persuadiram as multidões a que pedissem Barrabás e fizessem morrer Jesus. 
O governador, pois, perguntou-lhes: Qual dos dois quereis que eu vos solte? E disseram: Barrabás. 
Tornou-lhes Pilatos: Que farei então de Jesus, que se chama Cristo? Disseram todos: Seja crucificado. 
Pilatos, porém, disse: Pois que mal fez ele? Mas eles clamavam ainda mais: Seja crucificado. 
Ao ver Pilatos que nada conseguia, mas pelo contrário que o tumulto aumentava, mandando trazer água, lavou as mãos diante da multidão, dizendo: Sou inocente do sangue deste homem; seja isso lá convosco. 
E todo o povo respondeu: O seu sangue caia sobre nós e sobre nossos filhos. 
Nisso os soldados do governador levaram Jesus ao pretório, e reuniram em torno dele toda a corte. 
E, despindo-o, vestiram-lhe um manto escarlate; 
e tecendo uma coroa de espinhos, puseram-lha na cabeça, e na mão direita uma cana, e ajoelhando-se diante dele, o escarneciam, dizendo: Salve, rei dos judeus! 
E, cuspindo nele, tiraram-lhe a cana, e davam-lhe com ela na cabeça. 
Depois de o terem escarnecido, despiram-lhe o manto, puseram-lhe as suas vestes, e levaram-no para ser crucificado. 
Ao saírem, encontraram um homem cireneu, chamado Simão, a quem obrigaram a levar a cruz de Jesus. 
Quando chegaram ao lugar chamado Gólgota, que quer dizer, lugar da Caveira, 
deram-lhe a beber vinho misturado com fel; mas ele, provando-o, não quis beber. 
Então, depois de o crucificarem, repartiram as vestes dele, lançando sortes, {para que se cumprisse o que foi dito pelo profeta: Repartiram entre si as minhas vestes, e sobre a minha túnica deitaram sortes.} 
E, sentados, ali o guardavam. 
Puseram-lhe por cima da cabeça a sua acusação escrita: ESTE É JESUS, O REI DOS JUDEUS. 
Então foram crucificados com ele dois salteadores, um à direita, e outro à esquerda. 
E os que iam passando blasfemavam dele, meneando a cabeça 
e dizendo: Tu, que destróis o santuário e em três dias o reedificas, salva-te a ti mesmo; se és Filho de Deus, desce da cruz. 
De igual modo também os principais sacerdotes, com os escribas e anciãos, escarnecendo, diziam: 
A outros salvou; a si mesmo não pode salvar. Rei de Israel é ele; desça agora da cruz, e creremos nele; 
confiou em Deus, livre-o ele agora, se lhe quer bem; porque disse: Sou Filho de Deus. 
O mesmo lhe lançaram em rosto também os salteadores que com ele foram crucificados. 
E, desde a hora sexta, houve trevas sobre toda a terra, até a hora nona. 
Cerca da hora nona, bradou Jesus em alta voz, dizendo: Eli, Eli, lamá sabactani; isto é, Deus meu, Deus meu, por que me desamparaste? 
Alguns dos que ali estavam, ouvindo isso, diziam: Ele chama por Elias. 
E logo correu um deles, tomou uma esponja, ensopou-a em vinagre e, pondo-a numa cana, dava-lhe de beber. 
Os outros, porém, disseram: Deixa, vejamos se Elias vem salvá-lo. 
De novo bradou Jesus com grande voz, e entregou o espírito. 
E eis que o véu do santuário se rasgou em dois, de alto a baixo; a terra tremeu, as pedras se fenderam, 
os sepulcros se abriram, e muitos corpos de santos que tinham dormido foram ressuscitados; 
e, saindo dos sepulcros, depois da ressurreição dele, entraram na cidade santa, e apareceram a muitos. 
ora, o centurião e os que com ele guardavam Jesus, vendo o terremoto e as coisas que aconteciam, tiveram grande temor, e disseram: Verdadeiramente este era filho de Deus. 
Também estavam ali, olhando de longe, muitas mulheres que tinham seguido Jesus desde a Galiléia para o ouvir; 
entre as quais se achavam Maria Madalena, Maria, mãe de Tiago e de José, e a mãe dos filhos de Zebedeu. 
Ao cair da tarde, veio um homem rico de Arimatéia, chamado José, que também era discípulo de Jesus. 
Esse foi a Pilatos e pediu o corpo de Jesus. Então Pilatos mandou que lhe fosse entregue. 
E José, tomando o corpo, envolveu-o num pano limpo, de linho, 
e depositou-o no seu sepulcro novo, que havia aberto em rocha; e, rodando uma grande pedra para a porta do sepulcro, retirou-se. 
Mas achavam-se ali Maria Madalena e a outra Maria, sentadas defronte do sepulcro. 
No dia seguinte, isto é, o dia depois da preparação, reuniram-se os principais sacerdotes e os fariseus perante Pilatos, 
e disseram: Senhor, lembramo-nos de que aquele embusteiro, quando ainda vivo, afirmou: Depois de três dias ressurgirei. 
Manda, pois, que o sepulcro seja guardado com segurança até o terceiro dia; para não suceder que, vindo os discípulos, o furtem e digam ao povo: Ressurgiu dos mortos; e assim o último embuste será pior do que o primeiro. 
Disse-lhes Pilatos: Tendes uma guarda; ide, tornai-o seguro, como entendeis. 
Foram, pois, e tornaram seguro o sepulcro, selando a pedra, e deixando ali a guarda. 

Cînd s'a făcut ziuă, toţi preoţii cei mai de seamă şi bătrînii norodului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să -L omoare. 
După ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat în mîna dregătorului Pilat din Pont. 
Atunci Iuda, vînzătorul, cînd a văzut că Isus a fost osîndit la moarte, s'a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i -a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrînilor, 
şi a zis: ,,Am păcătuit, căci am vîndut sînge nevinovat.`` ,,Ce ne pasă nouă?`` i-au răspuns ei. ,,Treaba ta.`` 
Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s'a dus de s'a spînzurat. 
Preoţii cei mai de seamă au strîns arginţii, şi au zis: ,,Nu este îngăduit să -i punem în vistieria Templului, fiindcă sînt preţ de sînge.`` 
Şi dupăce s'au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia ,,Ţarina olarului,`` ca loc pentru îngroparea străinilor. 
Iată de ce ţarina aceea a fost numită pînă în ziua de azi: ,,Ţarina sîngelui.`` 
Atunci s'a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: ,,Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel; 
şi i-au dat pe Ţarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul.`` 
Isus S'a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul L -a întrebat: ,,Eşti Tu ,Împăratul Iudeilor?`` ,,Da``, i -a răspuns Isus, ,,sînt.`` 
Dar n'a răspuns nimic la învinuirile preoţilor celor mai de seamă şi bătrînilor. 
Atunci Pilat I -a zis: ,,N'auzi de cîte lucruri Te învinuiesc ei?`` 
Isus nu i -a răspuns la niciun cuvînt, aşa că se mira foarte mult dregătorul. 
La fiecare praznic al Paştelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemniţat, pe care -l voiau ei. 
Pe atunci aveau un întemniţat vestit, numit Baraba. 
Cînd erau adunaţi la un loc, Pilat le -a zis: ,,Pe care voiţi să vi -l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numeşte Hristos?`` 
Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mînile lui. 
Pe cînd sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să -i spună: ,,Să n'ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina lui.`` 
Preoţii cei mai de seamă şi bătrînii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să -L omoare. 
Dregătorul a luat cuvîntul, şi le -a zis: ,,Pe care din amîndoi voiţi să vi -l slobozesc?`` ,,Pe Baraba``, au răspuns ei. 
Pilat le -a zis: ,,Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?`` ,,Să fie răstignit``, i-au răspuns cu toţii. 
Dregătorul a zis: ,,Dar ce rău a făcut?`` Ei au început să strige şi mai tare: ,,Să fie răstignit!`` 
Cînd a văzut Pilat că n'ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi -a spălat mînile înaintea norodului, şi a zis: ,,Eu sînt nevinovat de sîngele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!`` 
Şi tot norodul a răspuns: ,,Sîngele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.`` 
Atunci Pilat le -a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, dupăce a pus să -L bată cu nuiele, L -a dat în mînile lor, ca să fie răstignit. 
Ostaşii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu, şi au adunat în jurul Lui toată ceata ostaşilor. 
L-au desbrăcat de hainele Lui, şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. 
Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus -o pe cap, şi I-au pus o trestie în mîna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El, şi ziceau: ,,Plecăciune, Împăratul Iudeilor!`` 
Şi scuipau asupra Lui, şi luau trestia şi -L băteau în cap. 
Dupăce şi-au bătut astfel joc de El, L-au desbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui, şi L-au dus să -L răstignească. 
Pe cînd ieşeau afară din cetate, au întîlnit pe un om din Cirene numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus. 
Cînd au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: ,,Locul căpăţînii``, 
I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, cînd l -a gustat, n'a vrut să bea. 
Dupăce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgînd la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul care zice: ,,Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.`` 
Apoi au şezut jos, şi -L păzeau. 
Şi I-au scris deasupra capului vina: ,,Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor.`` 
Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tîlhari: unul la dreapta şi celălalt la stînga Lui. 
Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap, 
şi ziceau: ,,Tu, care strici Templul, şi -l zideşti la loc în trei zile, mîntuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!`` 
Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrînii, îşi băteau şi ei joc de El, şi ziceau: 
,,Pe alţii i -a mîntuit iar pe Sine nu Se poate mîntui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în El! 
S'a încrezut în Dumnezeu: să -l scape acum Dumnezeu, dacă -L iubeşte. Căci a zis: ,Eu sînt Fiul lui Dumnezeu!`` 
Tîlharii cari erau răstigniţi împreună cu El, îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură. 
Dela ceasul al şaselea pînă la ceasul al nouălea s'a făcut întunerec peste toată ţara. 
Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: ,,Eli, Eli, Lama Sabactani?`` adică: ,,Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M'ai părăsit?`` 
Unii din ceice stăteau acolo, cînd au auzit aceste vorbe, au zis: ,,Strigă pe Ilie!`` 
Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l -a umplut cu oţet, l -a pus într'o trestie, şi i -a dat să bea. 
Dar ceilalţi ziceau: ,,Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să -L mîntuiască.`` 
Isus a strigat iarăş cu glas tare, şi Şi -a dat duhul. 
Şi îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s'a rupt în două, de sus pînă jos, pămîntul s'a cutremurat, stîncile s'au despicat, 
mormintele s'au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor cari muriseră, au înviat. 
Ei au ieşit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfînta cetate, şi s'au arătat multora. 
Sutaşul, şi ceice păzeau pe Isus împreună cu el, cînd au văzut cutremurul de pămînt şi cele întîmplate, s'au înfricoşat foarte tare, şi au zis: ,,Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!`` 
Acolo erau şi multe femei, cari priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galilea, ca să -I slujească. 
Între ele era Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei. 
Spre seară, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus. 
El s'a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i -l dea. 
Iosif a luat trupul, l -a înfăşurat într'o pînză curată de in, 
şi l -a pus într'un mormînt nou al lui însuş, pe care -l săpase în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormîntului, şi a plecat. 
Maria Magdalina şi cealaltă Marie erau acolo, şi şedeau în faţa mormîntului. 
A doua zi care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii, s'au dus împreună la Pilat, 
şi i-au zis: ,,Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe cînd era încă în viaţă, a zis: ,După trei zile voi învia.` 
Dă poruncă dar ca mormîntul să fie păzit bine pînă a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să -I fure trupul, şi să spună norodului: ,A înviat din morţi!` Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decît cea dintîi.`` 
Pilat le -a zis: ,,Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.`` 
Ei au plecat, şi au întărit mormîntul, pecetluind piatra şi punînd strajă.`` 

Mateus 28