Números 10 - Bíblia Online

Disse mais o Senhor a Moisés: 
Faze-te duas trombetas de prata; de obra batida as farás, e elas te servirão para convocares a congregação, e para ordenares a partida dos arraiais. 
Quando se tocarem as trombetas, toda a congregação se ajuntará a ti à porta da tenda da revelação. 
Mas quando se tocar uma só, a ti se congregarão os príncipes, os cabeças dos milhares de Israel. 
Quando se tocar retinindo, partirão os arraiais que estão acampados da banda do oriente. 
Mas quando se tocar retinindo, pela segunda, vez, partirão os arraiais que estão acampados da banda do sul; para as partidas dos arraiais se tocará retinindo. 
Mas quando se houver de reunir a congregação, tocar-se-á sem retinir: 
Os filhos de Arão, sacerdotes, tocarão as trombetas; e isto vos será por estatuto perpétuo nas vossas gerações. 
Ora, quando na vossa terra sairdes à guerra contra o inimigo que vos estiver oprimindo, fareis retinir as trombetas; e perante o Senhor vosso Deus sereis tidos em memória, e sereis salvos dos vossos inimigos. 
Semelhantemente, no dia da vossa alegria, nas vossas festas fixas, e nos princípios dos vossos meses, tocareis as trombetas sobre os vossos holocaustos, e sobre os sacrifícios de vossas ofertas pacíficas; e eles vos serão por memorial perante vosso Deus. Eu sou o Senhor vosso Deus. 
Ora, aconteceu, no segundo ano, no segundo mês, aos vinte do mês, que a nuvem se alçou de sobre o tabernáculo da congregação. 
Partiram, pois, os filhos de Israel do deserto de Sinai para as suas jornadas; e a nuvem parou ,no deserto de Parã. 
Assim iniciaram a primeira caminhada, à ordem do Senhor por intermédio de Moisés: 
partiu primeiramente o estandarte do arraial dos filhos de Judá segundo os seus exércitos; sobre o seu exército estava Nasom, filho de Aminadabe; 
sobre o exército da tribo dos filhos de Issacar, Netanel, filho de Zuar; 
e sobre o exército da tribo dos filhos de Zebulom, Eliabe, filho de Helom. 
Então o tabernáculo foi desarmado, e os filhos de Gérson e os filhos de Merári partiram, levando o tabernáculo. 
Depois partiu o estandarte do arraial de Rúben segundo os seus exércitos; sobre o seu exército estava Elizur, filho de Sedeur; 
sobre o exército da tribo dos filhos de Simeão, Selumiel, filho de Zurisadai; 
e sobre o exército da tribo dos filhos de Gade, Eliasafe, filho de Deuel. 
Então partiram os coatitas, levando o santuário; e os outros erigiam o tabernáculo, enquanto estes vinham. 
Depois partiu o estandarte do arraial dos filhos de Efraim segundo os seus exércitos; sobre o seu exército estava Elisama, filho de Amiúde; 
sobre o exército da tribo dos filhos de Manassés, Gamaliel, filho de Pedazur; 
e sobre o exército da tribo dos filhos de Benjamim, Abidã, filho de Gideôni. 
Então partiu o estandarte do arraial dos filhos de Dã, que era a retaguarda de todos os arraiais, segundo os seus exércitos; sobre o seu exército estava Aiezer, filho de Amisadai; 
sobre o exército da tribo dos filhos de Aser, Pagiel, filho de Ocrã; 
e sobre o exército da tribo dos filhos de Naftali, Airá, filho de Enã. 
Tal era a ordem de partida dos filhos de Israel segundo os seus exércitos, quando partiam. 
Disse então Moisés a Hobabe, filho de Reuel, o midianita, sogro de Moisés: Nós caminhamos para aquele lugar de que o Senhor disse: Vo-lo darei. Vai conosco, e te faremos bem; porque o Senhor falou bem acerca de Israel. 
Respondeu ele: Não irei; antes irei à minha terra e à minha parentela. 
Tornou-lhe Moisés: Ora, não nos deixes, porquanto sabes onde devamos acampar no deserto; de olhos nos serviras. 
Se, pois, vieres conosco, o bem que o Senhor nos fizer, também nós faremos a ti. 
Assim partiram do monte do Senhor caminho de três dias; e a arca do pacto do Senhor ia adiante deles, para lhes buscar lugar de descanso. 
E a nuvem do Senhor ia sobre eles de dia, quando partiam do arraial. 
Quando, pois, a arca partia, dizia Moisés: Levanta-te, Senhor, e dissipados sejam os teus inimigos, e fujam diante de ti os que te odeiam. 
E, quando ela pousava, dizia: Volta, ó Senhor, para os muitos milhares de Israel. 

Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: 
,,Fă-ţi două trîmbiţe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberilor. 
Cînd se va suna cu ele, toată adunarea să se strîngă la tine, la uşa cortului întîlnirii. 
Cînd se va suna numai cu o trîmbiţă, să se strîngă la tine căpeteniile, mai marii peste miile lui Israel. 
Cînd veţi suna cu vîlvă, să pornească ceice tăbărăsc la răsărit; 
cînd veţi suna a doua oară cu vîlvă, să pornească ceice tăbărăsc la miază-zi: pentru plecarea lor, să se sune cu vîlvă. 
Cînd va fi vorba de strîngerea adunării, să sunaţi, dar să nu sunaţi cu vîlvă. 
Din trîmbiţe să sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o lege vecinică pentru voi şi pentru urmaşii voştri. 
Cînd veţi merge la război, în ţara voastră, împotriva vrăjmaşului care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu vîlvă din trîmbiţe, şi Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte de voi, şi veţi fi izbăviţi de vrăjmaşii voştri. 
În zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre, şi la lunile noi ale voastre, să sunaţi din trîmbiţe, cînd vă veţi aduce arderile de tot şi jertfele de mulţămire; şi ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Şi aducă aminte de voi. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.`` 
În ziua a douăsprezecea a lunii a doua a anului al doilea, s'a ridicat norul de pe cortul întîlnirii. 
Şi copiii lui Israel au pornit din pustia Sinai după taberile lor. Norul s'a oprit în pustia Paran. 
Această întîie plecare au făcut -o după porunca Domnului dată prin Moise. 
Întăi a pornit steagul taberii fiilor lui Iuda, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Iuda era mai mare Nahşon, fiul lui Aminadab; 
peste oştirea seminţiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Ţuar; 
peste oştirea seminţiei fiilor lui Zabulon, era Eliab, fiul lui Helon. 
Cînd a fost desfăcut cortul, au pornit întăi fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, ducînd cortul. 
Apoi a pornit steagul taberii lui Ruben, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Ruben era mai mare Eliţur, fiul lui Şedeur; 
peste oştirea seminţiei fiilor lui Simeon, era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai; 
peste oştirea seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel. 
Apoi au pornit Chehatiţii, ducînd sfîntul locaş; pănă la venirea lor ceilalţi întinseseră cortul. 
Apoi a pornit steagul taberii fiilor lui Efraim, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Efraim era mai mare Elişama, fiul lui Amihud; 
peste oştirea seminţiei fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahţur; 
peste oştirea seminţiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni. 
Apoi a pornit steagul taberii fiilor lui Dan, împreună cu oştirile lui: ei erau coada tuturor taberilor. Peste oştirea lui Dan era mai mare Ahiezer, fiul lui Amişadai; 
peste oştirea seminţiei fiilor lui Aşer era Paguiel, fiul lui Ocran; 
peste oştirea seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. 
Acesta a fost şirul în care au pornit copiii lui Israel, după oştirile lor; aşa au plecat. 
Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, Madianitul, socrul lui Moise: ,,Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: ,Eu vi -l voi da.` Vino cu noi, şi îţi vom face bine, căci Domnul a făgăduit că va face bine lui Israel.`` 
Hobab i -a răspuns: ,,Nu pot să merg; ci mă voi duce în ţara mea şi în locul meu de naştere.`` 
Şi Moise a zis: ,,Nu ne părăsi, te rog; fiindcă tu cunoşti locurile unde putem să tăbărîm în pustie; deci tu să ne fii călăuză. 
Şi dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele, pe care ni -l va face Domnul.`` 
Ei au plecat dela muntele Domnului, şi au mers trei zile; chivotul legămîntului Domnului a pornit înaintea lor, şi a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă. 
Norul Domnului era deasupra lor în timpul zilei, cînd porneau din tabără. 
Cînd pornea chivotul, Moise zicea: ,,Scoală-Te, Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii Tăi, şi să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!`` 
Iar cînd îl aşezau, zicea: ,,Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!`` 

Números 11