1 Toda mulher sábia edifica a sua casa; a insensata, porém, derruba-a com as suas mãos.
2 Quem anda na sua retidão teme ao Senhor; mas aquele que é perverso nos seus caminhos despreza-o.
3 Na boca do tolo está a vara da soberba, mas os lábios do sábio preservá-lo-ão.
4 Onde não há bois, a manjedoura está vazia; mas pela força do boi há abundância de colheitas.
5 A testemunha verdadeira não mentirá; a testemunha falsa, porém, se desboca em mentiras.
6 O escarnecedor busca sabedoria, e não a encontra; mas para o prudente o conhecimento é fácil.
7 Vai-te da presença do homem insensato, pois nele não acharás palavras de ciência.
8 A sabedoria do prudente é entender o seu caminho; porém a estultícia dos tolos é enganar.
9 A culpa zomba dos insensatos; mas os retos têm o favor de Deus.
10 O coração conhece a sua própria amargura; e o estranho não participa da sua alegria.
11 A casa dos ímpios se desfará; porém a tenda dos retos florescerá.
12 Há um caminho que ao homem parece direito, mas o fim dele conduz à morte.
13 Até no riso terá dor o coração; e o fim da alegria é tristeza.
14 Dos seus próprios caminhos se fartará o infiel de coração, como também o homem bom se contentará dos seus.
15 O simples dá crédito a tudo; mas o prudente atenta para os seus passos.
16 O sábio teme e desvia-se do mal, mas o tolo é arrogante e dá-se por seguro.
17 Quem facilmente se ira fará doidices; mas o homem discreto é paciente;
18 Os simples herdam a estultícia; mas os prudentes se coroam de conhecimento.
19 Os maus inclinam-se perante os bons; e os ímpios diante das portas dos justos.
20 O pobre é odiado até pelo seu vizinho; mas os amigos dos ricos são muitos.
21 O que despreza ao seu vizinho peca; mas feliz é aquele que se compadece dos pobres.
22 Porventura não erram os que maquinam o mal? mas há beneficência e fidelidade para os que planejam o bem.
23 Em todo trabalho há proveito; meras palavras, porém, só encaminham para a penúria.
24 A coroa dos sábios é a sua riqueza; porém a estultícia dos tolos não passa de estultícia.
25 A testemunha verdadeira livra as almas; mas o que fala mentiras é traidor.
26 No temor do Senhor há firme confiança; e os seus filhos terão um lugar de refúgio.
27 O temor do Senhor é uma fonte de vida, para o homem se desviar dos laços da morte.
28 Na multidão do povo está a glória do rei; mas na falta de povo está a ruína do príncipe.
29 Quem é tardio em irar-se é grande em entendimento; mas o que é de ânimo precipitado exalta a loucura.
30 O coração tranqüilo é a vida da carne; a inveja, porém, é a podridão dos ossos.
31 O que oprime ao pobre insulta ao seu Criador; mas honra-o aquele que se compadece do necessitado.
32 O ímpio é derrubado pela sua malícia; mas o justo até na sua morte acha refúgio.
33 No coração do prudente repousa a sabedoria; mas no coração dos tolos não é conhecida.
34 A justiça exalta as nações; mas o pecado é o opróbrio dos povos.
35 O favor do rei é concedido ao servo que procede sabiamente; mas sobre o que procede indignamente cairá o seu furor.
1 Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. -
2 Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. -
3 În gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. -
4 Unde nu sînt boi, ieslea rămîne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roduri. -
5 Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.
6 Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. -
7 Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. -
8 Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. -
9 Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. -
10 Inima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. -
11 Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. -
12 Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. -
13 De multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită, şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. -
14 Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. -
15 Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. -
16 Înţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. -
17 Cine este iute la mînie face prostii, şi omul plin de răutate se face urît. -
18 Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. -
19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. -
20 Săracul este urît chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. -
21 Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. -
22 În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc. dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.
23 Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. -
24 Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n'au altceva decît nebunie. -
25 Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. -
26 Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. -
27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. -
28 Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voivodului. -
29 Cine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. -
30 O inimă liniştită este viaţa trupului, dar prizma este putrezirea oaselor. -
31 Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. -
32 Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -
33 Înţelepciunea se odihneşte într'o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. -
34 Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. -
35 Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.