1 A resposta branda desvia o furor, mas a palavra dura suscita a ira.

2 A língua dos sábios adorna a sabedoria, mas a boca dos tolos derrama a estultícia.

3 Os olhos do Senhor estão em todo lugar, contemplando os maus e os bons.

4 A língua benigna é árvore de vida, mas a perversidade nela deprime o espírito.

5 O tolo despreza a instrução de seu pai, mas o que observa a repreensão se haverá prudentemente.

6 Na casa do justo há um grande tesouro, mas nos ganhos do ímpio há perturbação.

7 Os lábios dos sábios derramam o conhecimento, mas o coração dos tolos não faz assim.

8 O sacrifício dos ímpios é abominável ao Senhor, mas a oração dos retos é o seu contentamento.

9 O caminho do ímpio é abominável ao Senhor, mas ao que segue a justiça ele ama.

10 Correção severa há para o que deixa a vereda, e o que odeia a repreensão morrerá.

11 O inferno e a perdição estão perante o Senhor; quanto mais os corações dos filhos dos homens?

12 O escarnecedor não ama aquele que o repreende, nem se chegará aos sábios.

13 O coração alegre aformoseia o rosto, mas pela dor do coração o espírito se abate.

14 O coração entendido buscará o conhecimento, mas a boca dos tolos se apascentará de estultícia.

15 Todos os dias do oprimido são maus, mas o coração alegre é um banquete contínuo.

16 Melhor é o pouco com o temor do Senhor, do que um grande tesouro onde há inquietação.

17 Melhor é a comida de hortaliça, onde há amor, do que o boi cevado, e com ele o ódio.

18 O homem iracundo suscita contendas, mas o que tarda em irar-se apaziguará a luta.

19 O caminho do preguiçoso é cercado de espinhos, mas a vereda dos retos é bem aplanada.

20 O filho sábio alegra seu pai, mas o homem insensato despreza a sua mãe.

21 A estultícia é alegria para o que carece de entendimento, mas o homem entendido anda retamente.

22 Quando não há conselhos os planos se dispersam, mas havendo muitos conselheiros eles se firmam.

23 O homem se alegra em responder bem, e quão boa é a palavra dita a seu tempo!

24 Para o entendido, o caminho da vida leva para cima, para que se desvie do inferno em baixo.

25 O Senhor desarraiga a casa dos soberbos, mas estabelece o termo da viúva.

26 Abomináveis são para o Senhor os pensamentos do mau, mas as palavras dos puros são aprazíveis.

27 O que agir com avareza perturba a sua casa, mas o que odeia presentes viverá.

28 O coração do justo medita no que há de responder, mas a boca dos ímpios jorra coisas más.

29 O Senhor está longe dos ímpios, mas a oração dos justos escutará.

30 A luz dos olhos alegra o coração, a boa notícia fortalece os ossos.

31 Os ouvidos que atendem à repreensão da vida farão a sua morada no meio dos sábios.

32 O que rejeita a instrução menospreza a própria alma, mas o que escuta a repreensão adquire entendimento.

33 O temor do Senhor é a instrução da sabedoria, e precedendo a honra vai a humildade.

1 Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.

2 Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. -

3 Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. -

4 Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. -

5 Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. -

6 În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în cîştigurile celui rău este turburare. -

7 Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. -

8 Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. -

9 Calea celui rău este urîtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. -

10 Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. -

11 Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor! -

12 Batjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. -

13 O inimă veselă înseninează faţa; dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. -

14 Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. -

15 Toate zilele celui nenorocit sînt rele, dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. -

16 Mai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu turburare! -

17 Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură. -

18 Un om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. -

19 Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. -

20 Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. -

21 Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. -

22 Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. -

23 Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! -

24 Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să -l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. -

25 Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. -

26 Gîndurile rele sînt urîte Domnului, dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. -

27 Cel lacom de cîştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. -

28 Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. -

29 Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. -

30 O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. -

31 Urechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. -

32 Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. -

33 Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. -