1 I am a rose of Sharon,

A lily of the valleys.

2 As a lily among thorns,

So is my love among the daughters.

3 As the apple-tree among the trees of the wood,

So is my beloved among the sons.

I sat down under his shadow with great delight,

And his fruit was sweet to my taste.

4 He brought me to the banqueting-house,

And his banner over me was love.

5 Stay ye me with raisins, refresh me with apples;

For I am sick from love.

6 His left hand is under my head,

And his right hand doth embrace me.

7 I adjure you, O daughters of Jerusalem,

By the roes, or by the hinds of the field,

That ye stir not up, nor awake my love,

Until he please.

8 The voice of my beloved! behold, he cometh,

Leaping upon the mountains,

Skipping upon the hills.

9 My beloved is like a roe or a young hart:

Behold, he standeth behind our wall;

He looketh in at the windows;

He glanceth through the lattice.

10 My beloved spake, and said unto me,

Rise up, my love, my fair one, and come away.

11 For, lo, the winter is past;

The rain is over and gone;

12 The flowers appear on the earth;

The time of the singing of birds is come,

And the voice of the turtle-dove is heard in our land;

13 The fig-tree ripeneth her green figs,

And the vines are in blossom;

They give forth their fragrance.

Arise, my love, my fair one, and come away.

14 O my dove, that art in the clefts of the rock,

In the covert of the steep place,

Let me see thy countenance,

Let me hear thy voice;

For sweet is thy voice, and thy countenance is comely.

15 Take us the foxes, the little foxes,

That spoil the vineyards;

For our vineyards are in blossom.

16 My beloved is mine, and I am his:

He feedeth his flock among the lilies.

17 Until the day be cool, and the shadows flee away,

Turn, my beloved, and be thou like a roe or a young hart

Upon the mountains of Bether.

1 Eu sînt un trandafir din Saron, un crin din văi. -

2 Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. -

3 Ca un măr între copacii pădurii, aşa este prea iubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.

4 El m'a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine.

5 Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sînt bolnavă de dragostea lui.

6 Să-şi pună mîna stîngă supt capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! -

7 Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, pînă nu vine ea! -

8 Aud glasul prea iubitului meu! Iată -l că vine, sărind peste munţi, săltînd pe dealuri.

9 Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată -l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele.

10 Prea iubitul meu vorbeşte şi-mi zice: Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!

11 Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s'a dus.

12 Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, şi se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.

13 Se pîrguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso.

14 Porumbiţă din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută.

15 Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strică viile; căci viile noastre sînt în floare.

16 Prea iubitul meu este al meu, şi eu sînt a lui; el îşi paşte turma între crini.

17 Pînă la răcoarea zilei, şi pînă la lungirea umbrelor, întoarce-te!... Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munţii ce ne despart.