1 Oh that thou wert as my brother,

That sucked the breasts of my mother!

When I should find thee without, I would kiss thee;

Yea, and none would despise me.

2 I would lead thee, and bring thee into my mother’s house,

Who would instruct me;

I would cause thee to drink of spiced wine,

Of the juice of my pomegranate.

3 His left hand should be under my head,

And his right hand should embrace me.

4 I adjure you, O daughters of Jerusalem,

That ye stir not up, nor awake my love,

Until he please.

5 Who is this that cometh up from the wilderness,

Leaning upon her beloved?

Under the apple-tree I awakened thee:

There thy mother was in travail with thee,

There was she in travail that brought thee forth.

6 Set me as a seal upon thy heart,

As a seal upon thine arm:

For love is strong as death;

Jealousy is cruel as Sheol;

The flashes thereof are flashes of fire,

A very flame of Jehovah.

7 Many waters cannot quench love,

Neither can floods drown it:

If a man would give all the substance of his house for love,

He would utterly be contemned.

8 We have a little sister,

And she hath no breasts:

What shall we do for our sister

In the day when she shall be spoken for?

9 If she be a wall,

We will build upon her a turret of silver:

And if she be a door,

We will inclose her with boards of cedar.

10 I am a wall, and my breasts like the towers thereof

Then was I in his eyes as one that found peace.

11 Solomon had a vineyard at Baal-hamon;

He let out the vineyard unto keepers;

Every one for the fruit thereof was to bring a thousand pieces of silver.

12 My vineyard, which is mine, is before me:

Thou, O Solomon, shalt have the thousand,

And those that keep the fruit thereof two hundred.

13 Thou that dwellest in the gardens,

The companions hearken for thy voice:

Cause me to hear it.

14 Make haste, my beloved,

And be thou like to a roe or to a young hart

Upon the mountains of spices.

1 O! de ai fi fratele meu, care a supt la ţîţele mamei mele! Cînd te-aş întîlni în uliţă, te-aş săruta, şi nimeni nu m'ar ţinea de rău.

2 Te-aş lua şi te-aş aduce la casa mamei mele; ea m'ar învăţa să-ţi dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele.

3 Mîna lui cea stîngă să fie supt capul meu, şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze! -

4 Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, pînă nu vine ea. -

5 Cine este aceea, care se suie din pustie, rezemată de iubitul ei şi zicînd: ,,Te-am trezit supt măr; acolo te -a născut mamă-ta, acolo te -a născut şi te -a făcut ea.`` -

6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.

7 Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi rîurile n'ar putea s'o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n'ar avea de cît dispreţ.

8 Avem o soră micuţă, care n'are încă ţîţe. Ce vom face cu sora noastră în ziua cînd îi vor veni peţitorii?

9 Dacă este zid, vom zidi nişte zimţi de argint pe ea; dar dacă este uşă, o vom închide cu o scîndură de cedru. -

10 Eu sînt un zid, şi ţîţele mele sînt ca nişte turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.

11 Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat -o unor păzitori; şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.

12 Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli, şi două sute fie celor ce păzesc rodul! -

13 Tu, care locuieşti în grădini, nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău: binevoieşte şi fă-mă să -l aud! -

14 Vino repede, iubitule, ca o căprioară sau ca puiul de cerb pe munţii plini de mirozne