1 He that being often reproved hardeneth his neck

Shall suddenly be destroyed, and that without remedy.

2 When the righteous are increased, the people rejoice;

But when a wicked man beareth rule, the people sigh.

3 Whoso loveth wisdom rejoiceth his father;

But he that keepeth company with harlots wasteth his substance.

4 The king by justice establisheth the land;

But he that exacteth gifts overthroweth it.

5 A man that flattereth his neighbor

Spreadeth a net for his steps.

6 In the transgression of an evil man there is a snare;

But the righteous doth sing and rejoice.

7 The righteous taketh knowledge of the cause of the poor;

The wicked hath not understanding to know it.

8 Scoffers set a city in a flame;

But wise men turn away wrath.

9 If a wise man hath a controversy with a foolish man,

Whether he be angry or laugh, there will be no rest.

10 The bloodthirsty hate him that is perfect;

And as for the upright, they seek his life.

11 A fool uttereth all his anger;

But a wise man keepeth it back and stilleth it.

12 If a ruler hearkeneth to falsehood,

All his servants are wicked.

13 The poor man and the oppressor meet together;

Jehovah lighteneth the eyes of them both.

14 The king that faithfully judgeth the poor,

His throne shall be established for ever.

15 The rod and reproof give wisdom;

But a child left to himself causeth shame to his mother.

16 When the wicked are increased, transgression increaseth;

But the righteous shall look upon their fall.

17 Correct thy son, and he will give thee rest;

Yea, he will give delight unto thy soul.

18 Where there is no vision, the people cast off restraint;

But he that keepeth the law, happy is he.

19 A servant will not be corrected by words;

For though he understand, he will not give heed.

20 Seest thou a man that is hasty in his words?

There is more hope of a fool than of him.

21 He that delicately bringeth up his servant from a child

Shall have him become a son at the last.

22 An angry man stirreth up strife,

And a wrathful man aboundeth in transgression.

23 A man’s pride shall bring him low;

But he that is of a lowly spirit shall obtain honor.

24 Whoso is partner with a thief hateth his own soul;

He heareth the adjuration and uttereth nothing.

25 The fear of man bringeth a snare;

But whoso putteth his trust in Jehovah shall be safe.

26 Many seek the ruler’s favor;

But a man’s judgment cometh from Jehovah.

27 An unjust man is an abomination to the righteous;

And he that is upright in the way is an abomination to the wicked.

1 Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac. -

2 Cînd se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar cînd stăpîneşte cel rău, poporul geme. -

3 Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. -

4 Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. -

5 Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ supt paşii lui. -

6 În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. -

7 Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s'o priceapă. -

8 Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mînia. -

9 Cînd se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot rîdă, căci pace nu se face. -

10 Oamenii setoşi de sînge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. -

11 Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpîneşte. -

12 Cînd celce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sînt nişte răi. -

13 Săracul şi asupritorul se întîlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amîndoi,

14 Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. -

15 Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. -

16 Cînd se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. -

17 Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului. -

18 Cînd nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frîu; dar ferice de poporul care păzeşte legea! -

19 Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n'ascultă. -

20 Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult dela un nebun decît dela el. -

21 Slujitorul pe care -l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. -

22 Un om mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. -

23 Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. -

24 Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul, şi nu spune nimic. -

25 Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n'are dece să se teamă. -

26 Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpîneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.

27 Omul nelegiuit este o scîrbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scîrbă înaintea celor răi.