1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2 ,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

3 Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

4 Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

5 Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

6 Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

7 Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

8 Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

9 În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

10 Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

11 Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

12 Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

13 Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

14 Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

15 Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

16 Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

17 dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

18 să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

19 Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

20 el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

21 Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

22 Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

23 Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

24 cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

25 Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

26 şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

27 Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

28 Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

29 Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

30 Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

31 Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

32 Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

33 Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

34 Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``

1 Maar Job het geantwoord en gesê:

2 Luister goed na my rede, en laat dit die vertroostinge wees wat julle aanbied.

3 Verdra my, dat ek ook kan spreek; en nadat ek gespreek het, kan jy spot.

4 Wat my aangaan, geld my geklaag dan 'n mens? Of waarom sou ek nie ongeduldig word nie?

5 Kyk my aan, en wees verskrik; en lê die hand op die mond.

6 Ja, as ek daaraan dink, is ek glad verslae, en verskrikking gryp my vlees aan.

7 Waarom bly die goddelose lewe, word hulle oud, ja, neem hulle toe in krag?

8 Hulle nakomelinge bestaan voor hulle in hul gemeenskap, en hul spruite voor hulle oë.

9 Hul huise het vrede, sonder skrik; en die roede van God is op hulle nie.

10 Sy stier bespring en mis nie; sy koei kalf en het geen misdrag nie.

11 Hulle laat hul jong seuns loop soos 'n trop kleinvee, en hul kinders spring rond.

12 Hulle sing by die tamboeryn en siter en is bly by die klank van die fluit.

13 In voorspoed slyt hulle hul dae, en in 'n oomblik sink hulle in die doderyk af.

14 Tog het hulle tot God gesê: Bly ver van ons af; en: In die kennis van u weë het ons geen behae nie.

15 Wat is die Almagtige dat ons Hom sou dien? En wat baat dit ons dat ons biddend by Hom aandring?

17 Hoe selde gaan die lamp van die goddelose dood en oorval hul ondergang hulle! Deel Hy smarte uit in sy toorn,

18 word hulle soos strooi voor die wind, en soos kaf wat die stormwind wegvoer?

19 Julle sê: God spaar sy onheil vir sy kinders op. Ek sê: Hy moes dit aan homself vergeld, dat hy kan voel!

20 Sy eie oë moes sy ongeluk sien, en s,lf moes hy drink van die grimmigheid van die Almagtige.

21 Want wat gee hy om sy huis n hom as die getal van sy maande afgesny is?

22 Wil iemand aan God kennis leer, Hom wat die hemelse wesens oordeel?

23 Die een sterwe in volkome geluk, heeltemal gerus en tevrede.

24 Sy emmers is vol melk, en die murg van sy gebeente word deur en deur bevogtig.

25 Die ander daarenteen sterwe met bitterheid van siel sonder dat hy van die goeie geniet het.

26 Saam lê hulle in die stof, en die wurms oordek hulle.

27 Kyk, ek ken julle gedagtes en die slim planne waarmee julle gewelddadig teen my optree.

28 As julle sê: Waar is die huis van die tiran, en waar die woontent van die goddelose --

29 het julle dan nie navraag gedoen by die reisigers nie hulle bewyse kan julle tog nie loën nie!:

30 dat die kwaaddoeners gespaar word op die dag van ondergang, dat hulle weggelei word op die dag van grimmigheid?

31 Wie gee hom openlik sy gedrag te kenne; en het hy gehandel -- wie sal hom dit vergeld?

32 Dan word hy na die graf gebring, en hulle sorg vir sy grafheuwel.

33 Sag lê op hom die kluite van die dal; en agter hom trek al die mense aan soos daar ontelbares voor hom gewees het.

34 Hoe troos julle my dan op so 'n nietige manier? En julle antwoorde -- net troubreuk bly oor!