1 (O cîntare a lui Etan, Ezrahitul.) Voi cînta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.
2 Căci zic: ,,Îndurarea are temelii vecinice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!`` -
3 ,,Am făcut legămînt cu alesul Meu`` -zice Domnul-,,iată ce am jurat robului Meu David:
4 ,,Îţi voi întări sămînţa pe vecie, şi' -n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.``
5 Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!
6 Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
7 Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi ceice stau în jurul Lui.
8 Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.
9 Tu îmblînzeşti mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.
10 Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.
11 Ale Tale sînt cerurile şi pămîntul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.
12 Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.
13 Braţul tău este puternic, mîna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.
14 Dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sînt înaintea Feţei Tale.
15 Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trîmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!
16 El se bucură neîncetat de Numele Tău, şi se făleşte cu dreptatea Ta.
17 Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.
18 Căci Domnul este scutul nostru, Sfîntul lui Israel este împăratul nostru.
19 Atunci ai vorbit într'o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis: ,,Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tînăr;
20 am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.
21 Mîna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.
22 Vrăjmaşul nu -l va prinde, şi cel rău nu -l va apăsa;
23 ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce -l urăsc.
24 Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
25 Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile.
26 El Îmi va zice: ,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!``
27 Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.
28 Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.
29 Îi voi face vecinică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.
30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,
31 dacă vor călca orînduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,
32 atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;
33 dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
34 nu-Mi voi călca legămîntul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.
35 Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?
36 Sămînţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
37 ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. -(Oprire).
38 Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mîniat pe unsul Tău;
39 ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pîngărit cununa.
40 I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.
41 Toţi trecătorii îl jăfuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.
42 Ai înălţat dreapta protivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
43 ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă.
44 Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie;
45 i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. -(Oprire)
46 Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mînia ca focul?
47 Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentruce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
48 Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? -
49 Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi, pe cari le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?
50 Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;
51 adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
52 Binecuvîntat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!
1 'n Onderwysing van Etan, die Esrahiet.
2 Die goedertierenhede van die HERE wil ek vir ewig besing; ek wil u trou bekend maak met my mond van geslag tot geslag.
3 Want ek het gesê: Goedertierenheid sal vir ewig gebou word; in die hemele -- daar bevestig U u trou.
4 Ek het 'n verbond gesluit met my uitverkorene, met 'n eed aan Dawid, my kneg, belowe:
5 Tot in ewigheid sal Ek jou nageslag bevestig en jou troon opbou van geslag tot geslag. Sela.
6 En die hemele loof u wondermag, o HERE, ook u trou in die vergadering van die heiliges.
7 Want wie kan in die hemel met die HERE vergelyk word? Wie is soos die HERE onder die hemelinge,
8 'n God grootliks gedug in die raad van die heiliges en vreeslik bo almal wat rondom Hom is?
9 o HERE, God van die leërskare, wie is soos U? Grootmagtig is U, o HERE, en u trou is rondom U!
10 U heers oor die trotsheid van die see; as sy golwe hulle verhef, bring U hulle tot bedaring.
11 U het Rahab verbrysel soos een wat verslaan is, met u sterke arm u vyande verstrooi.
12 Aan U behoort die hemel, aan U ook die aarde; die wêreld en sy volheid -- U het dit gegrond.
13 Die noorde en die suide -- U het dit geskape; Tabor en Hermon jubel in u Naam.
14 U het 'n arm met mag; u hand is sterk, u regterhand verhewe.
15 Geregtigheid en reg is die grondslag van u troon; goedertierenheid en trou gaan voor u aangesig uit.
16 Welgeluksalig is die volk wat die geklank ken; o HERE, hulle wandel in die lig van u aangesig.
17 In u Naam juig hulle die hele dag, en deur u geregtigheid word hulle verhef.
18 Want U is hulle magtige sieraad, en deur u welbehae word ons horing verhef.
19 Want aan die HERE behoort ons skild, en ons koning aan die Heilige van Israel.
20 Toe het U in 'n gesig gespreek met u gunsgenoot en gesê: Ek het hulp verleen aan 'n held, 'n uitverkorene uit die volk verhef.
21 Ek het Dawid, my kneg, gevind, met my heilige olie hom gesalf,
22 met wie my hand bestendig sal wees; ook sal my arm hom versterk.
23 Die vyand sal hom nie oorval en die kwaaddoener hom nie verdruk nie;
24 maar Ek sal sy teëstanders voor hom weg verpletter; en die wat hom haat, sal Ek verslaan.
25 En my trou en my goedertierenheid sal met hom wees, en deur my Naam sal sy horing verhef word.
26 En Ek sal sy hand lê op die see en sy regterhand op die riviere.
27 Hy is dit wat My sal noem: U is my Vader, my God en die rots van my heil!
28 Ja, Âk sal hom 'n eersgeborene maak, die hoogste onder die konings van die aarde.
29 Vir ewig sal Ek my goedertierenheid vir hom bewaar, en my verbond bly vir hom vas.
30 En Ek sal sy nageslag vir ewig laat duur en sy troon soos die dae van die hemel.
31 As sy kinders my wet verlaat en in my regte nie wandel nie;
32 as hulle my insettinge ontheilig en my gebooie nie hou nie,
33 dan sal Ek hulle oortreding met die roede besoek en met plae hulle ongeregtigheid.
34 Maar my goedertierenheid sal Ek van hom nie wegneem en my trou nie verbreek nie.
35 Ek sal my verbond nie ontheilig nie, en wat oor my lippe gegaan het, sal Ek nie verander nie.
36 Een maal het Ek gesweer by my heiligheid: Waarlik, Ek sal vir Dawid nie lieg nie!
37 Sy nageslag sal vir ewig wees en sy troon soos die son voor My.
38 Soos die maan sal hy vir ewig vasstaan, en die getuie in die hemel is getrou. Sela.
39 Maar U het self verstoot en verag, U het toornig geword teen u gesalfde.
40 U het die verbond van u kneg tot niet gemaak, U het sy kroon ontheilig teen die grond.
41 U het al sy mure stukkend gebreek, sy vestings 'n puinhoop gemaak.
42 Almal wat met die pad verbygaan, het hom beroof; vir sy bure het hy 'n smaad geword.
43 U het die regterhand van sy teëstanders verhef, al sy vyande bly gemaak.
44 Ook het U die skerpte van sy swaard laat omdraai en hom nie laat standhou in die geveg nie.
45 U het aan hom sy glans onttrek en sy troon teen die grond neergewerp.
46 U het die dae van sy jeug verkort, hom met skaamte oordek. Sela.
47 Hoe lank sal U, o HERE, Uself vir altyd verberg, sal u grimmigheid brand soos 'n vuur?
48 Gedenk van watter lewensduur ek is, tot watter nietigheid U al die mensekinders geskape het!
49 Watter mens leef daar wat die dood nie sal sien nie, wat sy siel sal kan red uit die mag van die doderyk? Sela.
50 Here, waar is u vorige goedertierenhede wat U aan Dawid met 'n eed beloof het in u trou?
51 Gedenk, Here, die smaad van u knegte, hoe ek in my boesem dra die smaad van al die baie volke,
52 waarmee u vyande, o HERE, smaad, waarmee hulle die voetstappe van u gesalfde smaad. [ (Psalms 89:53) Geloofd sy die HERE vir ewig! Amen, ja amen. ]