1 O, de aţi putea suferi puţintică nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiţi-mă!
2 Căci sînt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentrucă v'am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.
3 Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gîndurile voastre să nu se strice dela curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.
4 În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie, pe care n'aţi primit -o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!
5 Dar socotesc că nici eu nu sînt cu nimic mai pe jos de apostolii aceştia ,,nespus de aleşi!``
6 Chiar dacă sînt un necioplit în vorbire, nu sînt însă şi în cunoştinţă; şi am arătat lucrul acesta printre voi, în tot felul şi în toate privinţele.
7 Sau, am făcut un păcat, cînd m'am smerit pe mine însumi, ca să fiţi înălţaţi voi, şi v'am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu?
8 Am despoiat alte Biserici, primind dela ele o plată, ca să vă pot sluji vouă.
9 Şi cînd eram la voi, şi m'am găsit în nevoie, n'am fost sarcină nimănui; căci de nevoile mele au îngrijit fraţii, cînd veniseră din Macedonia. În toate m'am ferit, şi mă voi feri să vă îngreuiez cu ceva.
10 Pe adevărul lui Hristos care este în mine, nimeni nu-mi va răpi această pricină de laudă în ţinuturile Ahaiei!
11 Pentruce?... Pentrucă nu vă iubesc?... Ştie Dumnezeu!
12 Dar lucrez şi voi lucra astfel, pentru ca să tai orice prilej celor ce caută un prilej, ca să poată fi găsiţi deopotrivă cu mine în lucrurile cu cari se laudă.
13 Oamenii aceştia sînt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, cari se prefac în apostoli ai lui Hristos.
14 Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
15 Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfîrşitul lor va fi după faptele lor.
16 Iarăş spun: să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altmintrelea, suferiţi-mă măcar ca nebun, ca să mă laud şi eu puţintel.
17 Ce spun în această îndrăsneală, ca să mă laud, nu spun după Domnul, ci ca şi cum aş spune din nebunie.
18 De vreme ce mulţi se laudă după firea pămîntească, mă voi lăuda şi eu.
19 Doar voi suferiţi cu plăcere pe nebuni, voi, cari sînteţi înţelepţi!
20 Dacă vă robeşte cineva, dacă vă mănîncă cineva, dacă pune cineva mîna pe voi, dacă vă priveşte cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, suferiţi!
21 Spre ruşinea mea o spun, că am fost slabi! Totuş, orice poate să pună înainte cineva-vorbesc în nebunie-pot pune şi eu înainte.
22 Sînt ei Evrei? Şi eu sînt! -Sînt ei Israeliţi? Şi eu sînt! -Sînt ei sămînţă a lui Avraam? Şi eu sînt! -
23 Sînt ei slujitori ai lui Hristos? -vorbesc ca un ieşit din minţi-eu sînt şi mai mult. În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte!
24 De cinci ori am căpătat dela Iudei patruzeci de lovituri fără una;
25 de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s -a sfărîmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adîncul mării.
26 Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe rîuri, în primejdii din partea tîlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgînilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi.
27 În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!
28 Şi, pe lîngă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.
29 Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?
30 Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.
31 Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvîntat în veci, ştie că nu mint!...
32 În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea Damascenilor, ca să mă prindă.
33 Dar am fost dat jos pe o fereastră, într'o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mînile lor.
1 Put up with me if I am a little foolish: but, truly, you do put up with me.
2 For I have a very great care for you: because you have been married by me to one husband, and it is my desire to give you completely holy to Christ.
3 But I have a fear, that in some way, as Eve was tricked by the deceit of the snake, your minds may be turned away from their simple and holy love for Christ.
4 For if anyone comes preaching another Jesus from the one whose preachers we are, or if you have got a different spirit, or a different sort of good news from those which came to you, how well you put up with these things.
5 For in my opinion, I am in no way less than the most important of the Apostles.
6 But though I am rough in my way of talking, I am not so in knowledge, as we have made clear to all by our acts among you.
7 Or did I do wrong in making myself low so that you might be lifted up, because I gave you the good news of God without reward?
8 I took money from other churches as payment for my work, so that I might be your servant;
9 And when I was present with you, and was in need, I let no man be responsible for me; for the brothers, when they came from Macedonia, gave me whatever was needed; and in everything I kept myself from being a trouble to you, and I will go on doing so.
10 As the true word of Christ is in me, I will let no man take from me this my cause of pride in the country of Achaia.
11 Why? because I have no love for you? let God be judge.
12 But what I do, that I will go on doing, so that I may give no chance to those who are looking for one; so that, in the cause of their pride, they may be seen to be the same as we are.
13 For such men are false Apostles, workers of deceit, making themselves seem like Apostles of Christ.
14 And it is no wonder; for even Satan himself is able to take the form of an angel of light.
15 So it is no great thing if his servants make themselves seem to be servants of righteousness; whose end will be the reward of their works.
16 I say again, Let me not seem foolish to anyone; but if I do, put up with me as such, so that I may take a little glory to myself.
17 What I am now saying is not by the order of the Lord, but as a foolish person, taking credit to myself, as it seems.
18 Seeing that there are those who take credit to themselves after the flesh, I will do the same.
19 For you put up with the foolish gladly, being wise yourselves.
20 You put up with a man if he makes servants of you, if he makes profit out of you, if he makes you prisoners, if he puts himself in a high place, if he gives you blows on the face.
21 I say this by way of shaming ourselves, as if we had been feeble. But if anyone puts himself forward (I am talking like a foolish person), I will do the same.
22 Are they Hebrews? so am I. Are they of Israel? so am I. Are they the seed of Abraham? so am I.
23 Are they servants of Christ? (I am talking foolishly) I am more so; I have had more experience of hard work, of prisons, of blows more than measure, of death.
24 Five times the Jews gave me forty blows but one.
25 Three times I was whipped with rods, once I was stoned, three times the ship I was in came to destruction at sea, a night and a day I have been in the water;
26 In frequent travels, in dangers on rivers, in dangers from outlaws, in dangers from my countrymen, in dangers from the Gentiles, in dangers in the town, in dangers in the waste land, in dangers at sea, in dangers among false brothers;
27 In hard work and weariness, in frequent watchings, going without food and drink, cold and in need of clothing.
28 In addition to all the other things, there is that which comes on me every day, the care of all the churches.
29 Who is feeble and I am not feeble? who is in danger of falling, and I am not angry?
30 If I have to take credit to myself, I will do so in the things in which I am feeble.
31 The God and Father of our Lord Jesus Christ, to whom be praise for ever, is witness that the things which I say are true.
32 In Damascus, the ruler under Aretas the king kept watch over the town of the people of Damascus, in order to take me:
33 And being let down in a basket from the wall through a window, I got free from his hands.