1 Eu sînt un trandafir din Saron, un crin din văi. -

2 Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. -

3 Ca un măr între copacii pădurii, aşa este prea iubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.

4 El m'a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine.

5 Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sînt bolnavă de dragostea lui.

6 Să-şi pună mîna stîngă supt capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! -

7 Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, pînă nu vine ea! -

8 Aud glasul prea iubitului meu! Iată -l că vine, sărind peste munţi, săltînd pe dealuri.

9 Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată -l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele.

10 Prea iubitul meu vorbeşte şi-mi zice: Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!

11 Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s'a dus.

12 Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, şi se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.

13 Se pîrguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso.

14 Porumbiţă din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută.

15 Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strică viile; căci viile noastre sînt în floare.

16 Prea iubitul meu este al meu, şi eu sînt a lui; el îşi paşte turma între crini.

17 Pînă la răcoarea zilei, şi pînă la lungirea umbrelor, întoarce-te!... Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munţii ce ne despart.

1 I am a rose of Sharon, a flower of the valleys.

2 As the lily-flower among the thorns of the waste, so is my love among the daughters.

3 As the apple-tree among the trees of the wood, so is my loved one among the sons. I took my rest under his shade with great delight, and his fruit was sweet to my taste.

4 He took me to the house of wine, and his flag over me was love.

5 Make me strong with wine-cakes, let me be comforted with apples; I am overcome with love.

6 His left hand is under my head, and his right hand is round about me.

7 I say to you, O daughters of Jerusalem, by the roes of the field, do not let love be moved till it is ready.

8 The voice of my loved one! See, he comes dancing on the mountains, stepping quickly on the hills.

9 My loved one is like a roe; see, he is on the other side of our wall, he is looking in at the windows, letting himself be seen through the spaces.

10 My loved one said to me, Get up, my love, my fair one, and come away.

11 For, see, the winter is past, the rain is over and gone;

12 The flowers are come on the earth; the time of cutting the vines is come, and the voice of the dove is sounding in our land;

13 The fig-tree puts out her green fruit and the vines with their young fruit give a good smell. Get up from your bed, my beautiful one, and come away.

14 O my dove, you are in the holes of the mountain sides, in the cracks of the high hills; let me see your face, let your voice come to my ears; for sweet is your voice, and your face is fair.

15 Take for us the foxes, the little foxes, which do damage to the vines; our vines have young grapes.

16 My loved one is mine, and I am his: he takes his food among the flowers.

17 Till the evening comes, and the sky slowly becomes dark, come, my loved one, and be like a roe on the mountains of Bether.