1 Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de supt ceruri îşi are ceasul lui.

2 Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.

3 Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărîmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;

4 plînsul îşi are vremea lui, şi rîsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;

5 aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strîngerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;

6 căutarea îşi are vremea ei, şi perderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;

7 ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;

8 iubitul îşi are vremea lui, şi urîtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.

9 Ce folos are cel ce munceşte din truda lui?

10 Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gîndul veciniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde, dela început pînă la sfîrşit, lucrarea pe care a făcut -o Dumnezeu.

12 Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decît să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;

13 dar şi faptul că un om mănîncă şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregei lui munci, este un dar dela Dumnezeu.

14 Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceeace face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.

15 Ce este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăş înapoi ce a trecut.

16 Am mai văzut supt soare că în locul rînduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rînduit pentru dreptate este răutate.

17 Atunci am zis în inima mea: ,,Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă.``

18 Am zis în inima mea că acestea se întîmplă numai pentru oameni, ca să -i cerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sînt decît nişte dobitoace.

19 Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaş; aceeaş soartă au amîndoi; cum moare unul, aşa moare şi celalt, toţi au aceeaş suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.

20 Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărînă, şi toate se întorc în ţărînă.

21 Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pămînt?

22 Aşa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decît să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine -l va face să se bucure de ce va fi după el?

1 For everything there is a fixed time, and a time for every business under the sun.

2 A time for birth and a time for death; a time for planting and a time for uprooting;

3 A time to put to death and a time to make well; a time for pulling down and a time for building up;

4 A time for weeping and a time for laughing; a time for sorrow and a time for dancing;

5 A time to take stones away and a time to get stones together; a time for kissing and a time to keep from kissing;

6 A time for search and a time for loss; a time to keep and a time to give away;

7 A time for undoing and a time for stitching; a time for keeping quiet and a time for talk;

8 A time for love and a time for hate; a time for war and a time for peace.

9 What profit has the worker in the work which he does?

10 I saw the work which God has put on the sons of man.

11 He has made everything right in its time; but he has made their hearts without knowledge, so that man is unable to see the works of God, from the first to the last.

12 I am certain that there is nothing better for a man than to be glad, and to do good while life is in him.

13 And for every man to take food and drink, and have joy in all his work, is a reward from God.

14 I am certain that whatever God does will be for ever. No addition may be made to it, nothing may be taken from it; and God has done it so that man may be in fear before him.

15 Whatever is has been before, and what is to be is now; because God makes search for the things which are past.

16 And again, I saw under the sun, in the place of the judges, that evil was there; and in the place of righteousness, that evil was there.

17 I said in my heart, God will be judge of the good and of the bad; because a time for every purpose and for every work has been fixed by him.

18 I said in my heart, It is because of the sons of men, so that God may put them to the test and that they may see themselves as beasts.

19 Because the fate of the sons of men and the fate of the beasts is the same. As is the death of one so is the death of the other, and all have one spirit. Man is not higher than the beasts; because all is to no purpose.

20 All go to one place, all are of the dust, and all will be turned to dust again.

21 Who is certain that the spirit of the sons of men goes up to heaven, or that the spirit of the beasts goes down to the earth?

22 So I saw that there is nothing better than for a man to have joy in his work--because that is his reward. Who will make him see what will come after him?