1 Deaceea, fraţi sfinţi, cari aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,
2 care a fost credincios Celuice L -a rînduit, cum şi Moise a fost ,,credincios în toată casa lui Dumnezeu.``
3 Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atît mai mare decît a lui Moise, cu cît celce a zidit o casă are mai multă cinste decît casa însăş. -
4 Orice casă este zidită de cineva, dar Celce a zidit toate lucrurile, este Dumnezeu. -
5 Cît despre Moise, el a fost ,,credincios în toată casa lui Dumnezeu``, ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile, cari aveau să fie vestite mai tîrziu.
6 Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui sîntem noi, dacă păstrăm pînă la sfîrşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.
7 Deaceea, cum zice Duhul Sfînt: ,,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui,
8 nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie,
9 unde părinţii voştri M'au ispitit, şi M'au pus la încercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani!
10 De aceea M'am desgustat de neamul acesta, şi am zis: ,,Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N'au cunoscut căile Mele!
11 Am jurat dar în mînia Mea că nu vor intra în odihna Mea!``
12 Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n'aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.
13 Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, cîtă vreme se zice: ,,Astăzi,`` pentruca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.
14 Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm pînă la sfîrşit încrederea nezguduită dela început,
15 cîtă vreme se zice: ,,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.``
16 Cine au fost, în adevăr, ceice s'au răzvrătit dupăce auziseră? N'au fost oare toţi aceia, cari ieşiseră din Egipt prin Moise?
17 Şi cine au fost aceia de cari S'a desgustat El patruzeci de ani? N'au fost oare ceice păcătuiseră, şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
18 Şi cui S'a jurat El că n'au să intre în odihna Lui? Nu S'a jurat oare celorce nu ascultaseră?
19 Vedem dar că n'au putut să intre din pricina necredinţei lor.
1 For this reason, holy brothers, marked out to have a part in heaven, give thought to Jesus the representative and high priest of our faith;
2 Who kept faith with God who gave him his place, even as Moses did in all his house.
3 And it was right for this man to have more honour than Moses, even as the builder of a house has more honour than the house.
4 For every house has a builder; but the builder of all things is God.
5 And Moses certainly kept faith as a servant, in all his house, and as a witness of those things which were to be said later;
6 But Christ as a son, over his house; whose house are we, if we keep our hearts fixed in the glad and certain hope till the end.
7 And so, as the Holy Spirit says, Today if you let his voice come to your ears,
8 Be not hard of heart, as when you made me angry, on the day of testing in the waste land,
9 When your fathers put me to the test, and saw my works for forty years.
10 So that I was angry with this generation, and I said, Their hearts are in error at all times, and they have no knowledge of my ways;
11 And being angry I made an oath, saying, They may not come into my rest.
12 My brothers, take care that there is not by chance in any one of you an evil heart without belief, turning away from the living God:
13 But give comfort to one another every day as long as it is still Today; so that no one among you may be made hard by the deceit of sin:
14 For if we keep the substance of the faith which we had at the start, even till the end, we have a part with Christ;
15 As it is said, Today if you will let his voice come to your ears, be not hard of heart, as when you made him angry.
16 Who made him angry when his voice came to them? was it not all those who came out of Egypt with Moses?
17 And with whom was he angry for forty years? was it not with those who did evil, who came to their deaths in the waste land?
18 And to whom did he make an oath that they might not come into his rest? was it not to those who went against his orders?
19 So we see that they were not able to go in because they had no belief.