1 ,,Adevărat, adevărat, vă spun că, cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tîlhar.
2 Dar cine intră pe uşă, este păstorul oilor.
3 Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul.
4 După ce şi -a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentrucă îi cunosc glasul.
5 Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentrucă nu cunosc glasul străinilor.``
6 Isus le -a spus această pildă, dar ei n'au înţeles despre ce le vorbea.
7 Isus le -a mai zis: ,,Adevărat, adevărat, vă spun că Eu sînt uşa oilor.
8 Toţi ceice au venit înainte de Mine, sînt hoţi şi tîlhari; dar oile n'au ascultat de ei.
9 Eu sînt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mîntuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune.
10 Hoţul nu vine decît să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s'o aibă din belşug.
11 Eu sînt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
12 Dar cel plătit, care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sînt ale lui, cînd vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.
13 Cel plătit fuge, pentrucă este plătit, şi nu -i pasă de oi.
14 Eu sînt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine,
15 aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.
16 Mai am şi alte oi, cari nu sînt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.
17 Tatăl Mă iubeşte, pentrucă Îmi dau viaţa, ca iarăş s'o iau.
18 Nimeni nu Mi -o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s'o dau, şi am putere s'o iau iarăş: aceasta este porunca, pe care am primit -o dela Tatăl Meu.``
19 Din pricina acestor cuvinte, iarăş s'a făcut desbinare între Iudei.
20 Mulţi dintre ei ziceau: ,,Are drac, este nebun; de ce -L ascultaţi?``
21 Alţii ziceau; ,,Cuvintele acestea nu sînt cuvinte de îndrăcit; poate un drac să deschidă ochii orbilor.``
22 În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înoirii Templului. Era iarna.
23 Şi Isus Se plimba prin Templu, pe supt pridvorul lui Solomon.
24 Iudeii L-au înconjurat, şi I-au zis: ,,Pînă cînd ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne -o desluşit.``
25 ,,V'am spus``, le -a răspuns Isus, ,,şi nu credeţi. Lucrările, pe cari le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
26 Dar voi nu credeţi, pentrucă, după cum v'am spus, nu sînteţi din oile Mele.
27 Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.
28 Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mîna Mea.
29 Tatăl Meu, care Mi le -a dat, este mai mare decît toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mîna Tatălui Meu.
30 Eu şi Tatăl una sîntem.``
31 Atunci Iudeii iarăş au luat pietre ca să -L ucidă.
32 Isus le -a zis: ,,V'am arătat multe lucrări bune, cari vin dela Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?``
33 Iudeii I-au răspuns: ,,Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentrucă Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.``
34 Isus le -a răspuns: ,,Nu este scris în Legea voastră: ,Eu am zis: Sînteţi dumnezei?`
35 Dacă Legea a numit ,dumnezei`, pe aceia, cărora le -a vorbit Cuvîntul lui Dumnezeu, -şi Scriptura nu poate fi desfinţată, -
36 cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M'a sfinţit şi M'a trimes în lume? Şi aceasta, pentrucă am zis: ,Sînt Fiul lui Dumnezeu!`
37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.
38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sînt în Tatăl.``
39 La auzul acestor vorbe, căutau iarăş să -L prindă; dar El a scăpat din mînile lor.
40 Isus S'a dus iarăş dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo.
41 Mulţi veneau la El, şi ziceau: ,,Ioan n'a făcut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevărat.``
42 Şi mulţi au crezut în El în locul acela.
1 Truly I say to you, He who does not go through the door into the place where the sheep are kept, but gets in by some other way, is a thief and an outlaw.
2 He who goes in by the door is the keeper of the sheep.
3 The porter lets him in; and the sheep give ear to his voice; he says over the names of the sheep, and takes them out.
4 When he has got them all out, he goes before them, and the sheep go after him, for they have knowledge of his voice.
5 They will not go after another who is not their keeper, but will go from him in flight, because his voice is strange to them.
6 In this Jesus was teaching them in the form of a story: but what he said was not clear to them.
7 So Jesus said again, Truly I say to you, I am the door of the sheep.
8 All who came before me are thieves and outlaws: but the sheep did not give ear to them.
9 I am the door: if any man goes in through me he will have salvation, and will go in and go out, and will get food.
10 The thief comes only to take the sheep and to put them to death: he comes for their destruction: I have come so that they may have life and have it in greater measure.
11 I am the good keeper of sheep: the good keeper gives his life for the sheep.
12 He who is a servant, and not the keeper or the owner of the sheep, sees the wolf coming and goes in flight, away from the sheep; and the wolf comes down on them and sends them in all directions:
13 Because he is a servant he has no interest in the sheep.
14 I am the good keeper; I have knowledge of my sheep, and they have knowledge of me,
15 Even as the Father has knowledge of me and I of the Father; and I am giving my life for the sheep.
16 And I have other sheep which are not of this field: I will be their guide in the same way, and they will give ear to my voice, so there will be one flock and one keeper.
17 For this reason am I loved by the Father, because I give up my life so that I may take it again.
18 No one takes it away from me; I give it up of myself. I have power to give it up, and I have power to take it again. These orders I have from my Father.
19 There was a division again among the Jews because of these words.
20 And a number of them said, He has an evil spirit and is out of his mind; why do you give ear to him?
21 Others said, These are not the words of one who has an evil spirit. Is it possible for an evil spirit to make blind people see?
22 Then came the feast of the opening of the Temple in Jerusalem: it was winter;
23 And Jesus was walking in the Temple, in Solomon's covered way.
24 Then the Jews came round him, saying, how long are you going to keep us in doubt? If you are the Christ, say so clearly.
25 Jesus said in answer, I have said it and you have no belief: the works which I do in my Father's name, these give witness about me.
26 But you have no belief because you are not of my sheep.
27 My sheep give ear to my voice, and I have knowledge of them, and they come after me:
28 And I give them eternal life; they will never come to destruction, and no one will ever take them out of my hand.
29 That which my Father has given to me has more value than all; and no one is able to take anything out of the Father's hand.
30 I and my Father are one.
31 Then the Jews took up stones again to send at him.
32 Jesus said to them in answer, I have let you see a number of good works from the Father; for which of those works are you stoning me?
33 This was their answer: We are not stoning you for a good work but for evil words; because being a man you make yourself God.
34 In answer, Jesus said, Is there not a saying in your law, I said, You are gods?
35 If he said they were gods, to whom the word of God came (and the Writings may not be broken),
36 Do you say of him whom the Father made holy and sent into the world, Your words are evil; because I said, I am God's Son?
37 If I am not doing the works of my Father, do not have belief in me;
38 But if I am doing them, then have belief in the works even if you have no belief in me; so that you may see clearly and be certain that the Father is in me and I am in the Father.
39 Then again they made an attempt to take him; but he got away from them.
40 And he went again to the other side of the Jordan, to the place where John first gave baptism; and he was there for a time.
41 And a great number of people came to him, saying, John did no sign: but everything John said of this man was true.
42 And a number came to have faith in him there.