1 După aceea, Isus S'a dus dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei.
2 O mare gloată mergea după El, pentrucă vedea semnele pe cari le făcea cu cei bolnavi.
3 Isus S'a suit pe munte, şi şedea acolo cu ucenicii Săi.
4 Paştele, praznicul Iudeilor, erau aproape.
5 Isus Şi -a ridicat ochii, şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: ,,De unde avem să cumpărăm pîni ca să mănînce oamenii aceştia?``
6 Spunea lucrul acesta ca să -l încerce, pentrucă ştia ce are de gînd să facă.
7 Filip i -a răspuns: ,,Pînile, pe cari le-am putea cumpăra cu două sute de lei (Greceşte: dinari.), n'ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.``
8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I -a zis:
9 ,,Este aici un băieţel, care are cinci pîni de orz şi doi peşti; dar ce sînt acestea la atîţia?``
10 Isus a zis: ,,Spuneţi oamenilor să şadă jos.`` În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.
11 Isus a luat pînile, a mulţămit lui Dumnezeu, le -a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celorce şedeau jos; de asemenea, le -a dat şi din peşti cît au voit.
12 Dupăce s'au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: ,,Strîngeţi fărămiturile cari au rămas, ca să nu se piardă nimic.``
13 Le-au adunat deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărămiturile cari rămăseseră din cele cinci pîni de orz, după ce mîncaseră toţi.
14 Oamenii aceia, cînd au văzut minunea, pe care o făcuse Isus, ziceau: ,,Cu adevărat, acesta este proorocul cel aşteptat în lume.``
15 Isus, fiindcă ştia că au de gînd să vină să -L ia cu sila ca să -L facă împărat, S'a dus iarăş la munte, numai El singur. Isus umblă pe mare.
16 Cînd s'a înserat, ucenicii Lui s'au coborît la marginea mării.
17 S'au suit într'o corabie, şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei.
18 Sufla un vînt puternic şi marea era întărîtată.
19 După ce au vîslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblînd pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s'au înfricoşat.
20 Dar Isus le -a zis: ,,Eu sînt, nu vă temeţi!``
21 Voiau deci să -L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
22 Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decît o corabie, şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
23 A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mîncaseră ei pînea, dupăce Domnul mulţămise lui Dumnezeu.
24 Cînd au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s'au suit şi ele în corăbiile acestea, şi s'au dus la Capernaum să caute pe Isus.
25 Cînd L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: ,,Învăţătorule, cînd ai venit aici?``
26 Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentrucă aţi văzut semne, ci pentrucă aţi mîncat din pînile acelea, şi v'aţi săturat.
27 Lucraţi nu pentru mîncarea peritoare, ci pentru mîncarea, care rămîne pentru viaţa vecinică, şi pe care v'o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuş Dumnezeu, pe el L -a însemnat cu pecetea Lui.``
28 Ei I-au zis: ,,Ce să facem ca să săvîrşim lucrările lui Dumnezeu?``
29 Isus le -a răspuns: ,,Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela, pe care L -a trimes El.``
30 ,,Ce semn faci Tu, deci``, I-au zis ei, ,,ca să -l vedem, şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
31 Părinţii noştri au mîncat mană în pustie, după cum este scris: ,Le -a dat să mănînce pîne din cer.``
32 Isus le -a zis: ,,Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v'a dat pînea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pîne din cer;
33 căci Pînea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa``.
34 ,,Doamne``, I-au zis ei, ,,dă-ne totdeauna această pîne.``
35 Isus le -a zis: ,,Eu sînt Pînea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămînzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.
36 Dar v'am spus că M'aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.
37 Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu -l voi izgoni afară:
38 căci M'am pogorît din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M'a trimes.
39 Şi voia Celuice M'a trimes, este să nu pierd nimic din tot ce Mi -a dat El, ci să -l înviez în ziua de apoi.
40 Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa vecinică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.``
41 Iudeii cîrteau împotriva Lui, pentrucă zisese: ,,Eu sînt pînea care s'a pogorît din cer.``
42 Şi ziceau: ,,Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: ,Eu M'am pogorît din cer?``
43 Isus le -a răspuns: ,,Nu cîrtiţi între voi.
44 Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu -l atrage Tatăl, care M'a trimes; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
45 În prooroci este scris: ,Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.` Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine.
46 Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine dela Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
47 Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viaţa vecinică.
48 Eu sînt Pînea vieţii.
49 Părinţii voştri au mîncat mană în pustie, şi au murit.
50 Pînea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănînce din ea, şi să nu moară.
51 Eu sînt Pînea vie, care s'a pogorît din cer. Dacă mănîncă cineva din pînea aceasta, va trăi în veac; şi pînea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.``
52 La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, şi ziceau: ,,Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să -l mîncăm?``
53 Isus le -a zis: ,,Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mîncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sîngele Lui, n'aveţi viaţa în voi înşivă.
54 Cine mănîncă trupul Meu, şi bea sîngele Meu, are viaţa vecinică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sîngele Meu este cu adevărat o băutură.
56 Cine mănîncă trupul Meu, şi bea sîngele Meu, rămîne în Mine, şi Eu rămîn în el.
57 După cum Tatăl, care este viu, M'a trimes pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănîncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine.
58 Astfel este pînea, care s'a pogorît din cer, nu ca mana, pe care au mîncat -o părinţii voştri, şi totuş au murit: cine mănîncă pînea aceasta, va trăi în veac.``
59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, cînd învăţa pe oameni în Capernaum.
60 Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: ,,Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s'o sufere?``
61 Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cîrteau împotriva vorbirii acesteia, le -a zis: ,,Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
62 Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?...
63 Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sînt duh şi viaţă.
64 Dar sînt unii din voi cari nu cred.`` Căci Isus ştia dela început cine erau ceice nu cred, şi cine era celce avea să -L vîndă.
65 Şi a adăogat: ,,Tocmai de aceea v'am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i -a fost dat de Tatăl Meu.``
66 Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s'au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El.
67 Atunci Isus a zis celor doisprezece: ,,Voi nu vreţi să vă duceţi?``
68 ,,Doamne``, I -a răspuns Simon Petru, ,,la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii vecinice.
69 Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfîntul lui Dumnezeu.``
70 Isus le -a răspuns: ,,Nu v'am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuş unul din voi este un drac.``
71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să -L vîndă: el, unul din cei doisprezece.
1 After these things Jesus went away to the other side of the sea of Galilee--that is, the sea of Tiberias.
2 And a great number of people went after him because they saw the signs which he did on those who were ill.
3 Then Jesus went up the mountain and was seated there with his disciples.
4 Now the Passover, a feast of the Jews, was near.
5 Lifting up his eyes, Jesus saw a great number of people coming to where he was, and he said to Philip, Where may we get bread for all these people?
6 This he said, testing him: for he had no doubt what he himself would do.
7 Philip made answer, Bread to the value of two hundred pence would not be enough even to give everyone a little.
8 One of his disciples, Andrew, the brother of Simon Peter, said to Jesus,
9 There is a boy here with five barley cakes and two fishes: but what is that among such a number?
10 Jesus said, Let the people be seated. Now there was much grass in that place. And those seated on the grass were about five thousand.
11 Then Jesus took the cakes and having given praise to God, he gave them to the people who were seated, and the fishes in the same way, as much as they had need of.
12 And when they had had enough, Jesus said to his disciples, Take up the broken bits which are over, so that nothing may be wasted.
13 So they took them up: twelve baskets full of broken bits of the five cakes which were over after the people had had enough.
14 And when the people saw the sign which he had done, they said, Truly, this is the prophet who is to come into the world.
15 Now when Jesus saw that the people were about to come and take him by force to make him a king, he went away again up the mountain by himself.
16 When evening came the disciples went down to the sea;
17 And they took a boat and went across the sea in the direction of Capernaum. By then it was dark and still Jesus had not come to them.
18 The sea was getting rough because of a strong wind which was blowing.
19 After they had gone three or four miles they saw Jesus walking on the sea and coming near to the boat; and they had great fear.
20 But he said to them, It is I, have no fear.
21 Then they readily took him into the boat: and straight away the boat was at the land to which they were going.
22 The day after, the people who were on the other side of the sea saw that only one small boat had been there, that Jesus had not gone in that boat with the disciples, but that the disciples had gone away by themselves.
23 Some other boats, however, came from Tiberias near to the place where they had taken the bread after the Lord had given praise.
24 So when the people saw that Jesus was not there, or his disciples, they got into those boats and went over to Capernaum looking for Jesus.
25 And when they came across him on the other side of the sea they said, Rabbi, when did you come here?
26 Jesus, answering them, said, Truly I say to you, You come after me, not because you saw signs, but because you were given the bread and had enough.
27 Let your work not be for the food which comes to an end, but for the food which goes on for eternal life, which the Son of man will give to you, for on him has God the Father put his mark.
28 Then they said to him, How may we do the works of God?
29 Jesus, answering, said to them, This is to do the work of God: to have faith in him whom God has sent.
30 So they said, What sign do you give us, so that we may see and have faith in you? What do you do?
31 Our fathers had the manna in the waste land, as the Writings say, He gave them bread from heaven.
32 Jesus then said to them, Truly I say to you, What Moses gave you was not the bread from heaven; it is my Father who gives you the true bread from heaven.
33 The bread of God is the bread which comes down out of heaven and gives life to the world.
34 Ah, Lord, they said, give us that bread for ever!
35 And this was the answer of Jesus: I am the bread of life. He who comes to me will never be in need of food, and he who has faith in me will never be in need of drink.
36 But it is as I said to you: you have seen me, and still you have no faith.
37 Whatever the Father gives to me will come to me; and I will not send away anyone who comes to me.
38 For I have come down from heaven, not to do my pleasure, but the pleasure of him who sent me.
39 And this is the pleasure of him who sent me, that I am not to let out of my hands anything which he has given me, but I am to give it new life on the last day.
40 This, I say, is my Father's pleasure, that everyone who sees the Son and has faith in him may have eternal life: and I will take him up on the last day.
41 Now the Jews said bitter things about Jesus because of his words, I am the bread which came down from heaven.
42 And they said, Is not this Jesus, the son of Joseph, whose father and mother we have seen? How is it then that he now says, I have come down from heaven?
43 Jesus made answer and said, Do not say things against me, one to another.
44 No man is able to come to me if the Father who sent me does not give him the desire to come: and I will take him up from the dead on the last day.
45 The writings of the prophets say, And they will all have teaching from God. Everyone whose ears have been open to the teaching of the Father comes to me.
46 Not that anyone has ever seen the Father; only he who is from God, he has seen the Father.
47 Truly I say to you, He who has faith in me has eternal life.
48 I am the bread of life.
49 Your fathers took the manna in the waste land--and they are dead.
50 The bread which comes from heaven is such bread that a man may take it for food and never see death.
51 I am the living bread which has come from heaven: if any man takes this bread for food he will have life for ever: and more than this, the bread which I will give is my flesh which I will give for the life of the world.
52 Then the Jews had an angry discussion among themselves, saying, How is it possible for this man to give us his flesh for food?
53 Then Jesus said to them, Truly I say to you, If you do not take the flesh of the Son of man for food, and if you do not take his blood for drink, you have no life in you.
54 He who takes my flesh for food and my blood for drink has eternal life: and I will take him up from the dead at the last day.
55 My flesh is true food and my blood is true drink.
56 He who takes my flesh for food and my blood for drink is in me and I in him.
57 As the living Father has sent me, and I have life because of the Father, even so he who takes me for his food will have life because of me.
58 This is the bread which has come down from heaven. It is not like the food which your fathers had: they took of the manna, and are dead; but he who takes this bread for food will have life for ever.
59 Jesus said these things in the Synagogue while he was teaching at Capernaum.
60 Then, hearing this, a number of his disciples said, This is a hard saying; who is able to take in such teaching?
61 When Jesus became conscious that his disciples were protesting about what he said, he said to them, Does this give you trouble?
62 What then will you say if you see the Son of man going up to where he was before?
63 The spirit is the life giver; the flesh is of no value: the words which I have said to you are spirit and they are life.
64 But still some of you have no faith. For it was clear to Jesus from the first who they were who had no faith, and who it was who would be false to him.
65 And he said, This is why I said to you, No man is able to come to me if he is not given the power to do so by the Father.
66 Because of what he said, a number of the disciples went back and would no longer go with him.
67 So Jesus said to the twelve, Have you a desire to go away?
68 Then Simon Peter gave this answer: Lord, to whom are we to go? you have the words of eternal life;
69 And we have faith and are certain that you are the Holy One of God.
70 Then Jesus said, Did I not make a selection of you, the twelve, and one of you is a son of the Evil One?
71 He was talking of Judas, the son of Simon Iscariot. It was he who was to be false to Jesus--one of the twelve.