1 La auzul acestor lucruri, toţi împăraţii cari erau dincoace de Iordan, în munte şi în vale, şi pe toată coasta mării celei mari, pînă lîngă Liban, Hetiţii, Amoriţii, Cananiţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii,
2 s'au unit împreună într'o înţelegere ca să lupte împotriva lui Iosua şi împotriva lui Israel.
3 Locuitorii din Gabaon, de partea lor, cînd au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului şi cetăţii Ai,
4 au întrebuinţat un vicleşug, şi au pornit la drum cu merinde pentru călătorie. Au luat nişte saci vechi pe măgarii lor, şi nişte burdufuri vechi pentru vin, rupte şi cîrpite,
5 iar în picioare purtau încălţăminte veche şi cîrpită, şi erau îmbrăcaţi cu nişte haine vechi pe ei; iar toată pînea pe care o aveau pentru hrană era uscată şi mucegăise.
6 S'au dus la Iosua în tabără la Ghilgal, şi i-au zis lui şi tuturor celor din Israel: ,,Noi venim dintr'o ţară depărtată, acum deci faceţi legămînt cu noi``.
7 Bărbaţii lui Israel au răspuns Heviţilor acestora: ,,Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru, cum să facem noi legămînt cu voi?``
8 Ei au zis lui Iosua: ,,Noi sîntem robii tăi.`` Şi Iosua le -a zis: ,,Cine sînteţi voi, şi de unde veniţi?``
9 Ei i-au răspuns: ,,Robii tăi vin dintr'o ţară foarte depărtată, pentru faima Domnului, Dumnezeului tău; căci am auzit vorbindu-se de El, de tot ce a făcut în Egipt,
10 şi de ce a făcut celor doi împăraţi ai Amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon, împăratul Hesbonului, şi lui Og, împăratul Basanului, care era la Aştarot.
11 Şi bătrînii noştri şi toţi locuitorii din ţara noastră ne-au zis: ,Luaţi cu voi merinde pentru călătorie, duceţi-vă înaintea lor, şi spuneţi-le: ,Noi sîntem robii voştri; acum deci faceţi legămînt cu noi.
12 Iată pînea noastră: era caldă cînd am luat -o ca merinde de acasă, în ziua cînd am plecat să venim la voi, şi acum s'a uscat şi s'a mucegăit.
13 Burdufurile acestea de vin, cînd le-am umplut, erau noi de tot, şi iată-le s'au rupt; hainele şi încălţămintea noastră s'au învechit de lungimea prea mare a drumului``.
14 Bărbaţii lui Israel au luat din merindele lor, şi n'au întrebat pe Domnul.
15 Iosua a făcut pace cu ei, şi a încheiat un legămînt prin care trebuia să -i lase cu viaţă, şi căpeteniile adunării le-au jurat lucrul acesta.
16 La trei zile după încheierea acestui legămînt, copiii lui Israel au aflat că erau vecini cu ei, şi că locuiau în mijlocul lor.
17 Căci copiii lui Israel au plecat, şi a treia zi au ajuns la cetăţile lor; cetăţile lor erau Gabaon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim.
18 Dar nu i-au bătut, pentrucă fruntaşii adunării le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că -i vor lăsa cu viaţă. Şi toată adunarea a cîrtit împotriva căpeteniilor.
19 Toate căpeteniile au zis întregei adunări: ,,Le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi acum nu putem să ne atingem de ei.
20 Iată ce le vom face: îi vom lăsa cu viaţă, ca să n'aducem peste noi mînia Domnului, din pricina jurămîntului pe care li l-am făcut``.
21 ,,Să trăiască``, le-au zis căpeteniile. Dar au fost întrebuinţaţi la tăiat lemne şi la scos apă pentru toată adunarea, cum le spuseseră căpeteniile.
22 Iosua i -a chemat, şi le -a vorbit astfel: ,,Pentruce ne-aţi înşelat zicînd: ,Sîntem foarte departe de voi`, cînd voi locuiţi în mijlocul nostru?
23 Acum sînteţi blestemaţi, şi nu veţi înceta să fiţi în robie, să tăiaţi lemne şi să scoateţi apă pentru casa Dumnezeului meu``.
24 Ei au răspuns lui Iosua, şi au zis: ,,Robii tăi au auzit de poruncile date de Domnul, Dumnezeul tău, robului Său Moise, ca să vă dea în mînă toată ţara şi să nimicească dinaintea voastră pe toţi locuitorii ei; şi venirea voastră a băgat mare frică în noi cu privire la viaţa noastră: iată de ce am lucrat aşa.
25 Şi acum iată-ne în mînile tale; fă cu noi ce vei crede că este bine şi drept să faci``.
26 Iosua le -a făcut aşa cum hotărîse; i -a izbăvit din mîna copiilor lui Israel, cari nu i-au omorît;
27 dar din ziua aceea i -a pus să taie lemne şi să scoată apă pentru adunare, şi pentru altarul Domnului în locul pe care l-ar alege Domnul: ceeace fac pănă în ziua de azi.
1 Now on hearing the news of these things, all the kings on the west side of Jordan, in the hill-country and the lowlands and by the Great Sea in front of Lebanon, the Hittites and the Amorites, the Canaanites, the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites,
2 Came together with one purpose, to make war against Joshua and Israel.
3 And the men of Gibeon, hearing what Joshua had done to Jericho and Ai,
4 Acting with deceit, got food together as if for a long journey; and took old food-bags for their asses, and old and cracked wine-skins kept together with cord;
5 And put old stitched-up shoes on their feet, and old clothing on their backs; and all the food they had with them was dry and broken up.
6 And they came to Joshua to the tent-circle at Gilgal, and said to him and to the men of Israel, We have come from a far country: so now make an agreement with us.
7 And the men of Israel said to the Hivites, It may be that you are living among us; how then may we make an agreement with you?
8 And they said to Joshua, We are your servants. Then Joshua said to them, Who are you and where do you come from?
9 And they said to him, Your servants have come from a very far country, because of the name of the Lord your God: for the story of his great name, and of all he did in Egypt has come to our ears,
10 And what he did to the two kings of the Amorites east of Jordan, to Sihon, king of Heshbon, and to Og, king of Bashan, at Ashtaroth.
11 So the responsible men and all the people of our country said to us, Take food with you for the journey and go to them, and say to them, We are your servants: so now make an agreement with us.
12 This bread which we have with us for our food, we took warm and new from our houses when starting on our journey to you; but now see, it has become dry and broken up.
13 And these wine-skins were new when we put the wine in them, and now they are cracked as you see; and our clothing and our shoes have become old because of our very long journey here.
14 And the men took some of their food, without requesting directions from the Lord.
15 So Joshua made peace with them, and made an agreement with them that they were not to be put to death: and the chiefs of the people took an oath to them.
16 Now three days after, when they had made this agreement with them, they had word that these men were their neighbours, living near them.
17 And the children of Israel went forward on their journey, and on the third day came to their towns. Now their towns were Gibeon and Chephirah and Beeroth and Kiriath-jearim.
18 And the children of Israel did not put them to death, because the chiefs of the people had taken an oath to them by the Lord, the God of Israel. And all the people made an outcry against the chiefs.
19 But all the chiefs said to the people, We have taken an oath to them by the Lord, the God of Israel, and so we may not put our hands on them.
20 This is what we will do to them: we will not put them to death, for fear that wrath may come on us because of our oath to them.
21 Keep them living, and let them be servants, cutting wood and getting water for all the people. And all the people did as the chiefs had said to them.
22 Then Joshua sent for them, and said to them, Why have you been false to us, saying, We are very far from you, when you are living among us?
23 Now because of this you are cursed, and you will for ever be our servants, cutting wood and getting water for the house of my God.
24 And, answering Joshua, they said, Because it came to the ears of your servants that the Lord your God had given orders to his servant Moses to give you all this land, and to send destruction on all the people living in it, because of you; so, fearing greatly for our lives because of you, we have done this.
25 And now we are in your hands: do to us whatever seems good and right to you.
26 So he kept them safe from the children of Israel, and did not let them be put to death.
27 And that day Joshua made them servants, cutting wood and getting water for the people and for the altar of the Lord, in the place marked out by him, to this day.