1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2 ,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.
3 Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?
4 Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,
5 v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?
6 Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?
7 Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!
8 M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.
9 Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
10 Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.
11 Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.
12 Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.
13 Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,
14 mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.
15 Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.
16 Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
17 Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
18 Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!
19 Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.
20 Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,
21 să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.
22 Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.
1 And Job made answer and said,
2 Such things have frequently come to my ears: you are comforters who only give trouble.
3 May words which are like the wind be stopped? or what is troubling you to make answer to them?
4 It would not be hard for me to say such things if your souls were in my soul's place; joining words together against you, and shaking my head at you:
5 I might give you strength with my mouth, and not keep back the comfort of my lips.
6 If I say what is in my mind, my pain becomes no less: and if I keep quiet, how much of it goes from me?
7 But now he has overcome me with weariness and fear, and I am in the grip of all my trouble.
8 It has come up as a witness against me, and the wasting of my flesh makes answer to my face.
9 I am broken by his wrath, and his hate has gone after me; he has made his teeth sharp against me: my haters are looking on me with cruel eyes;
10 Their mouths are open wide against me; the blows of his bitter words are falling on my face; all of them come together in a mass against me.
11 God gives me over to the power of sinners, sending me violently into the hands of evil-doers.
12 I was in comfort, but I have been broken up by his hands; he has taken me by the neck, shaking me to bits; he has put me up as a mark for his arrows.
13 His bowmen come round about me; their arrows go through my body without mercy; my life is drained out on the earth.
14 I am broken with wound after wound; he comes rushing on me like a man of war.
15 I have made haircloth the clothing of my skin, and my horn is rolled in the dust.
16 My face is red with weeping, and my eyes are becoming dark;
17 Though my hands have done no violent acts, and my prayer is clean.
18 O earth, let not my blood be covered, and let my cry have no resting-place!
19 Even now my witness is in heaven, and the supporter of my cause is on high.
20 My friends make sport of me; to God my eyes are weeping,
21 So that he may give decision for a man in his cause with God, and between a son of man and his neighbour.
22 For in a short time I will take the journey from which I will not come back.