1 Isus a plecat de acolo, şi S'a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.

2 Cînd a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, cînd Îl auzeau, se mirau şi ziceau: ,,De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta, care I -a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mînile Lui?

3 Nu este acesta tîmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sînt surorile Lui aici între noi?`` Şi găseau o pricină de poticnire în El.

4 Dar Isus le -a zis: ,,Un prooroc nu este dispreţuit decît în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.``

5 N'a putut să facă nici o minune acolo, ci doar Şi -a pus mînile peste cîţiva bolnavi, şi i -a vindecat.

6 Şi se mira de necredinţa lor.

7 Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece, şi a început să -i trimeată doi cîte doi, dîndu-le putere asupra duhurilor necurate.

8 Le -a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decît un toiag; să n'aibă nici pîne, nici traistă, nici bani de aramă la brîu;

9 să se încalţe cu sandale, şi să nu se îmbrace cu două haine.

10 Apoi le -a zis: ,,În orice casă veţi intra, să rămîneţi acolo pînă veţi pleca din locul acela.

11 Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi, şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo, şi să scuturaţi îndată praful de supt picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pămîntul Sodomei şi Gomorei decît pentru cetatea aceea.``

12 Ucenicii au plecat, şi au propovăduit pocăinţa.

13 Scoteau mulţi draci, şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi, şi -i vindecau.

14 Impăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit; şi a zis: ,,Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el.``

15 Alţii ziceau: ,,Este Ilie.`` Iar alţii ziceau: ,,Este un prooroc ca unul din prooroci.``

16 Dar Irod, cînd a auzit lucrul acesta, zicea: ,,Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi.``

17 Căci Irod însuş trimesese să prindă pe Ioan, şi -l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentrucă o luase de nevastă.

18 Şi Ioan zicea lui Irod: ,,Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!``

19 Irodiada avea necaz pe Ioan, şi voia să -l omoare. Dar nu putea,

20 căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfînt; îl ocrotea, şi, cînd îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă; şi -l asculta cu plăcere.

21 Totuş a venit o zi cu bun prilej, cînd Irod îşi prăznuia ziua naşterii, şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai marilor oastei şi fruntaşilor Galileii.

22 Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat, şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: ,,Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.``

23 Apoi a adăugat cu jurămînt: ,,Ori ce-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea.``

24 Fata a ieşit afară, şi a zis mamei sale: ,,Ce să cer? Şi mamă-sa i -a răspuns: ,,Capul lui Ioan Botezătorul.``

25 Ea s'a grăbit să vină îndată la Împărat, şi i -a făcut următoarea cerere: ,,Vreau să-mi dai îndată, într'o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.``

26 Împăratul s'a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n'a vrut să zică nu.

27 A trimes îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s'a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă,

28 l -a adus pe o farfurie, l -a dat fetei, şi fata l -a dat mamei sale.

29 Ucenicii lui Ioan, cînd au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul, şi l-au pus într'un mormînt.

30 Apostolii s'au adunat la Isus, şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni.

31 Isus le -a zis: ,,Veniţi singuri la o parte, într'un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.`` Căci erau mulţi cari veneau şi se duceau, şi ei n'aveau vreme nici să mănînce.

32 Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într'un loc pustiu, la o parte.

33 Oamenii i-au văzut plecînd, şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile, şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.

34 Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s'a făcut milă de ei, pentrucă erau ca nişte oi cari n'aveau păstor; şi a început să -i înveţe multe lucruri.

35 Fiindcă ziua era pe sfîrşite, ucenicii s'au apropiat de El şi I-au zis: ,,Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfîrşite.

36 Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele de primprejur, ca să-şi cumpere pîne, fiindcă n'au ce mînca.``

37 ,,Daţi-le voi să mănînce``, le -a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: ,,Oare să ne ducem să cumpărăm pîni de două sute de lei, şi să le dăm să mănînce?``

38 Şi El i -a întrebat: ,,Cîte pîni aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.`` S'au dus de au văzut cîte pîni au, şi au răspuns: ,,Cinci, şi doi peşti.``

39 Atunci le -a poruncit să -i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde.

40 Şi au şezut jos în cete de cîte o sută şi de cîte cincizeci.

41 El a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti. Şi -a ridicat ochii spre cer, şi a rostit binecuvîntarea. Apoi a frînt pînile şi le -a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i -a împărţit la toţi.

42 Au mîncat toţi şi s'au săturat;

43 şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărămituri de pîne şi cu ce mai rămăsese din peşti.

44 Cei ce mîncaseră pînile, erau cinci mii de bărbaţi.

45 Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului.

46 Dupăce Şi -a luat rămas bun dela norod, S'a dus în munte, ca să Se roage.

47 Cînd s'a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm.

48 A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vîslirea, căci vîntul le era împotrivă. Şi într'a patra strajă din noapte, a mers la ei, umblînd pe mare, şi voia să treacă pe lîngă ei.

49 Cînd L-au văzut ei umblînd pe mare, li s'a părut că este o nălucă, şi au ţipat;

50 pentrucă toţi L-au văzut, şi s'au spăimîntat. Isus a vorbit îndată cu ei, şi le -a zis: ,,Îndrăzniţi, Eu sînt, nu vă temeţi!``

51 Apoi S'a suit la ei în corabie, şi a stat vîntul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi,

52 căci nu înţeleseseră minunea cu pînile, fiindcă le era inima împietrită.

53 După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului, şi au tras la mal.

54 Cînd au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus,

55 au alergat prin toate împrejurimile, şi au început să aducă pe bolnavi în paturi, pretutindeni pe unde se auzea că era El.

56 Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe, şi -L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi cîţi se atingeau de El, erau tămăduiţi.

1 And he went away from there, and came into his country; and his disciples went with him.

2 And when the Sabbath day had come, he was teaching in the Synagogue; and a number of people hearing him were surprised, saying, From where did this man get these things? and, What is the wisdom given to this man, and what are these works of power done by his hands?

3 Is not this the woodworker, the son of Mary, and brother of James and Joses and Judas and Simon? and are not his sisters here with us? And they were bitter against him.

4 And Jesus said to them, A prophet is nowhere without honour, but in his country, and among his relations, and in his family.

5 And he was unable to do any work of power there, but only to put his hands on one or two persons who were ill, and make them well.

6 And he was greatly surprised because they had no faith. And he went about the country places teaching.

7 And he gave orders to the twelve, and sent them out two by two; and he gave them authority over the unclean spirits;

8 And he said that they were to take nothing for their journey, but a stick only; no bread, no bag, no money in their pockets;

9 They were to go with common shoes on their feet, and not to take two coats.

10 And he said to them, Wherever you go into a house, make that your resting-place till you go away.

11 And whatever place will not take you in and will not give ear to you, when you go away, put off the dust from your feet as a witness against them.

12 And they went out, preaching the need for a change of heart in men.

13 And they sent out a number of evil spirits, and put oil on a great number who were ill, and made them well.

14 And king Herod had news of him, because his name was on the lips of all; and he said, John the Baptist has come back from the dead, and for this reason these powers are working in him.

15 But others said, It is Elijah. And others said, It is a prophet, even like one of the prophets.

16 But Herod, when he had news of it, said, John, whom I put to death, has come back from the dead.

17 For Herod himself had sent men out to take John and put him in prison, because of Herodias, his brother Philip's wife, whom he had taken for himself.

18 For John said to Herod, It is wrong for you to have your brother's wife.

19 And Herodias was bitter against him, desiring to put him to death; but she was not able;

20 For Herod was in fear of John, being conscious that he was an upright and holy man, and kept him safe. And hearing him, he was much troubled; and he gave ear to him gladly.

21 And the chance came when Herod on his birthday gave a feast to his lords, and the high captains, and the chief men of Galilee;

22 And when the daughter of Herodias herself came in and did a dance, Herod and those who were at table with him were pleased with her; and the king said to the girl, Make a request for anything and I will give it you.

23 And he took an oath, saying to her, Whatever is your desire I will give it to you, even half of my kingdom.

24 And she went out and said to her mother, What is my request to be? And she said, The head of John the Baptist.

25 And she came in quickly to the king, and said, My desire is that you give me straight away on a plate the head of John the Baptist.

26 And the king was very sad; but because of his oaths, and those who were with him at table, he would not say 'No' to her.

27 And straight away the king sent out one of his armed men, and gave him an order to come back with the head: and he went and took off John's head in prison,

28 And came back with the head on a plate, and gave it to the girl; and the girl gave it to her mother.

29 And when his disciples had news of it, they came and took up his body, and put it in its last resting-place.

30 And the twelve came together to Jesus; and they gave him an account of all the things they had done, and all they had been teaching.

31 And he said to them, Come away by yourselves to a quiet place, and take a rest for a time. Because there were a great number coming and going, and they had no time even for food.

32 And they went away in the boat to a waste place by themselves.

33 And the people saw them going, and a number of them, having knowledge who they were, went running there together on foot from all the towns, and got there before them.

34 And he got out, and saw a great mass of people, and he had pity on them, because they were like sheep without a keeper: and he gave them teaching about a number of things.

35 And at the end of the day, his disciples came to him and said, This place is waste land, and it is late:

36 Send them away, so that they may go into the country and small towns round about, and get some food for themselves.

37 But he said to them in answer, Give them food yourselves. And they said to him, Are we to go and get bread for two hundred pence, and give it to them?

38 And he said to them, How much bread have you? go and see. And when they had seen, they said, Five cakes of bread and two fishes.

39 And he made them all be seated in groups on the green grass.

40 And they were placed in groups, by hundreds and by fifties.

41 And he took the five cakes of bread and the two fishes and, looking up to heaven, he said words of blessing over them; and when the cakes were broken, he gave them to the disciples to put before the people; and he made division of the two fishes among them all.

42 And they all took of the food and had enough.

43 And they took up twelve baskets full of the broken bits and of the fishes.

44 And those who took of the bread were five thousand men.

45 And straight away he made his disciples get into the boat, and go before him to the other side to Beth-saida, while he himself sent the people away.

46 And after he had sent them away, he went up into a mountain for prayer.

47 And by evening, the boat was in the middle of the sea, and he by himself on the land.

48 And seeing that they had trouble in getting their boat through the water, because the wind was against them, about the fourth watch of the night he came to them, walking on the sea; and he would have gone past them;

49 But they, when they saw him walking on the sea, took him for a spirit, and gave a loud cry:

50 For they all saw him, and were troubled. But straight away he said to them, Take heart, it is I, have no fear.

51 And he went to them into the boat, and the wind went down, and they were full of wonder in themselves;

52 For it was not clear to them about the bread; but their hearts were hard.

53 And when they had gone across, they came to Gennesaret, and got their boat to land.

54 And when they had got out of the boat, the people quickly had news of him,

55 And went running through all the country round about, and took on their beds those who were ill, to where it was said that he was.

56 And wherever he went, into small towns, or great towns, or into the country, they took those who were ill into the market-places, requesting him that they might put their hands even on the edge of his robe: and all those who did so were made well.