1 Fariseii şi cîţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s'au adunat la Isus.

2 Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prînzînd cu mînile necurate, adică nespălate. -

3 Fariseii, însă, şi toţi Iudeii nu mănîncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mînile, după datina bătrînilor.

4 Şi cînd se întorc din piaţă, nu mănîncă decît dupăce s'au scăldat. Sînt multe alte obiceiuri pe cari au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. -

5 Şi Fariseii şi cărturarii L-au întrebat: ,,Pentruce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrînilor, ci prînzesc cu mînile nespălate?``

6 Isus le -a răspuns: ,,Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ,Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

7 Degeaba Mă cinstesc ei, dînd învăţături cari nu sînt decît nişte porunci omeneşti.`

8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.``

9 El le -a mai zis: ,,Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.

10 Căci Moise a zis: ,,Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta;`` şi: ,,Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.``

11 Voi, dimpotrivă, ziceţi: ,,Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: ,Ori cu ce te-aş putea ajuta, este ,Corban`, adică dat lui Dumnezeu, face bine;

12 şi nu -l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.

13 Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvîntul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!``

14 În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, şi le -a zis: ,,Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.

15 Afară din om nu este nimic care, intrînd în el, să -l poată spurca; dar ce iese din om, aceea -l spurcă.

16 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.``

17 Dupăce a intrat în casă, pe cînd era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.

18 El le -a zis: ,,Şi voi sînteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară, nu -l poate spurca?

19 Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pîntece, şi apoi este dat afară în hazna?`` A zis astfel, făcînd toate bucatele curate.

20 El le -a mai zis: ,,Ce iese din om, aceea spurcă pe om.

21 Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,

22 furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.

23 Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, şi spurcă pe om.``

24 Isus a plecat de acolo, şi S'a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într'o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n'a putut să rămînă ascuns.

25 Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpînită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s'a aruncat la picioarele Lui.

26 Femeia aceasta era o grecoaică, de obîrşie Siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.

27 Isus i -a zis: ,,Lasă să se sature mai întîi copiii; căci nu este bine să iei pînea copiilor, şi s'o arunci la căţei.``

28 ,,Da, Doamne``, I -a răspuns ea; ,,dar şi căţeii de supt masă mănîncă din fărămiturile copiilor.``

29 Atunci Isus i -a zis: ,,Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-tă.``

30 Şi cînd a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea.

31 Isus a părăsit ţinutul Tirului, şi a venit iarăş prin Sidon la marea Galileii, trecînd prin ţinutul Decapole.

32 I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mînile peste el.

33 El l -a luat la o parte din norod, i -a pus degetele în urechi, şi i -a atins limba cu scuipatul Lui.

34 Apoi, Şi -a ridicat ochii spre cer, a suspinat, şi a zis: ,,Efata``, adică: ,,Deschide-te!``

35 Îndată, i s'au deschis urechile, i s'a deslegat limba, şi a vorbit foarte desluşit.

36 Isus le -a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cît le poruncea mai mult, cu atît Îl vesteau mai mult.

37 Ei erau uimiţi peste măsură de mult, şi ziceau: ,,Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.``

1 And there came together to him the Pharisees and certain of the scribes who had come from Jerusalem,

2 And had seen that some of his disciples took their bread with unclean, that is, unwashed, hands.

3 Now the Pharisees, and all the Jews, do not take food without washing their hands with care, keeping the old rule which has been handed down to them:

4 And when they come from the market-place, they take no food till their hands are washed; and a number of other orders there are, which have been handed down to them to keep--washings of cups and pots and brass vessels.

5 And the Pharisees and the scribes put the question to him, Why do your disciples not keep the rules of the fathers, but take their bread with unwashed hands?

6 And he said, Well did Isaiah say of you, you false ones: These people give me honour with their lips, but their heart is far from me.

7 But their worship is to no purpose, while they give as their teaching the rules of men.

8 For, turning away from the law of God, you keep the rules of men.

9 And he said to them, Truly you put on one side the law of God, so that you may keep the rules which have been handed down to you.

10 For Moses said, Give honour to your father and mother, and, He who says evil of father or mother, let him have the punishment of death:

11 But you say, If a man says to his father or his mother, That by which you might have had profit from me is Corban, that is to say, Given to God,

12 You no longer let him do anything for his father or his mother;

13 Making the word of God of no effect by your rule, which you have given: and a number of other such things you do.

14 And turning to the people again, he said to them, Give ear to me all of you, and let my words be clear to you:

15 There is nothing outside the man which, going into him, is able to make him unclean: but the things which come out of the man are those which make the man unclean.

16 []

17 And when he had gone into the house away from all the people, his disciples put questions to him about the saying.

18 And he said to them, Have even you so little wisdom? Do you not see that whatever goes into a man from outside is not able to make him unclean,

19 Because it goes not into the heart but into the stomach, and goes out with the waste? He said this, making all food clean.

20 And he said, That which comes out of the man, that makes the man unclean.

21 Because from inside, from the heart of men, come evil thoughts and unclean pleasures,

22 The taking of goods and of life, broken faith between husband and wife, the desire of wealth, wrongdoing, deceit, sins of the flesh, an evil eye, angry words, pride, foolish acts:

23 All these evil things come from inside, and make the man unclean.

24 And he went away from there to the country of Tyre and Sidon. And he went into a house, desiring that no man might have knowledge of it: and he was not able to keep it secret.

25 But a woman, whose little daughter had an unclean spirit, having had news of him, came straight away and went down at his feet.

26 Now the woman was a Greek, a Syro-phoenician by birth: and she made a request to him that he would send the evil spirit out of her daughter.

27 And he said to her, Let the children first have their food: for it is not right to take the children's bread and give it to the dogs.

28 But she said to him in answer, Yes, Lord: even the dogs under the table take the bits dropped by the children.

29 And he said to her, For this saying go your way; the evil spirit has gone out of your daughter.

30 And she went away to her house, and saw the child on the bed, and the evil spirit gone out.

31 And again he went out from Tyre, and came through Sidon to the sea of Galilee, through the country of Decapolis.

32 And they came to him with one who had no power of hearing and had trouble in talking; and they made a request to him to put his hands on him.

33 And he took him on one side from the people privately, and put his fingers into his ears, and he put water from his mouth on the man's tongue with his finger;

34 And looking up to heaven, he took a deep breath, and said to him, Ephphatha, that is, Be open.

35 And his ears became open, and the band of his tongue was made loose, and his words became clear.

36 And he gave them orders not to give news of it to anyone; but the more he made this request, so much the more they made it public.

37 And they were overcome with wonder, saying, He has done all things well: he even gives back the power of hearing and the power of talking to those who have been without them.