1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!

2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

3 El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfîrşit.

4 Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.

5 Deaceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.

6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

1 Happy is the man who does not go in the company of sinners, or take his place in the way of evil-doers, or in the seat of those who do not give honour to the Lord.

2 But whose delight is in the law of the Lord, and whose mind is on his law day and night.

3 He will be like a tree planted by the rivers of water, which gives its fruit at the right time, whose leaves will ever be green; and he will do well in all his undertakings.

4 The evil-doers are not so; but are like the dust from the grain, which the wind takes away.

5 For this cause there will be no mercy for sinners when they are judged, and the evil-doers will have no place among the upright,

6 Because the Lord sees the way of the upright, but the end of the sinner is destruction.