1 (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta, au pîngărit Templul Tău cel sfînt, şi au prefăcut Ierusalimul într'un morman de pietre.

2 Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănînce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi au dat -o s'o mănînce fiarele pămîntului.

3 Ca apa le-au vărsat sîngele, de jur împrejurul Ierusalimului, şi n'a fost nimeni să -i îngroape.

4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.

5 Pînă cînd, Doamne, Te vei mînia fără încetare, şi va arde mînia Ta ca focul?

6 Varsă-Ţi mînia peste neamurile, cari nu Te cunosc, şi peste împărăţiile, cari nu cheamă Numele Tău!

7 Căci au mîncat pe Iacov, şi i-au pustiit locuinţa.

8 Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri, ci să ne iese degrab înainte îndurările Tale! Căci sîntem nenorociţi de tot!

9 Ajută-ne, Dumnezeul mîntuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne, şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!

10 Pentruce să zică neamurile: ,,Unde este Dumnezeul lor?`` Să se ştie, înaintea ochilor noştri, printre neamuri, că Tu răzbuni sîngele vărsat al robilor Tăi!

11 Să ajungă pînă la Tine gemetele prinşilor de război! Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!

12 Întoarce vecinilor noştri, de şapte ori în sînul lor, batjocurile, cari Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!

13 Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci, şi vom vesti din neam în neam laudele tale.

1 A Psalm. Of Asaph. O God, the nations have come into your heritage; they have made your holy Temple unclean; they have made Jerusalem a mass of broken walls.

2 They have given the bodies of your servants as food to the birds of the air, and the flesh of your saints to the beasts of the earth.

3 Their blood has been flowing like water round about Jerusalem; there was no one to put them in their last resting-place.

4 We are looked down on by our neighbours, we are laughed at and made sport of by those who are round us.

5 How long, O Lord? will you be angry for ever? will your wrath go on burning like fire?

6 Let your wrath be on the nations who have no knowledge of you, and on the kingdoms who have not made prayer to your name.

7 For they have taken Jacob for their meat, and made waste his house.

8 Do not keep in mind against us the sins of our fathers; let your mercy come to us quickly, for we have been made very low.

9 Give us help, O God of our salvation, for the glory of your name; take us out of danger and give us forgiveness for our sins, because of your name.

10 Why may the nations say, Where is their God? Let payment for the blood of your servants be made openly among the nations before our eyes.

11 Let the cry of the prisoner come before you; with your strong arm make free the children of death;

12 And give punishment seven times over into the breast of our neighbours for the bitter words which they have said against you, O Lord.

13 So we your people, and the sheep of your flock, will give you glory for ever: we will go on praising you through all generations.