1 Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.
2 Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvîrşit, şi poate să-şi ţină în frîu tot trupul.
3 De pildă, dacă punem cailor frîul în gură, ca să ne asculte, le cîrmuim tot trupul.
4 Iată, şi corăbiile, cît de mari sînt, şi, măcar că sînt mînate de vînturi iuţi, totuş sînt cîrmuite de o cîrmă foarte mică, după gustul cîrmaciului.
5 Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
6 Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, cînd este aprinsă de focul gheenei.
7 Toate soiurile de fiare, de păsări, de tîrîtoare, de vieţuitoare de mare se îmblînzesc, şi au fost îmblînzite de neamul omenesc,
8 dar limba niciun om n'o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte.
9 Cu ea binecuvîntăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni cari sînt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
10 Din aceeaş gură iese şi binecuvîntarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!
11 Oare din aceeaş vînă a izvorului ţîşneşte şi apă dulce şi apă amară?
12 Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.
13 Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blîndeţa înţelepciunii!
14 Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.
15 Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pămîntească, firească (Greceşte: sufletească.), drăcească.
16 Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.
17 Înţelepciunea care vine de sus, este, întîi, curată, apoi pacinică, blîndă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.
18 Şi roada neprihănirii este sămănată în pace pentru cei ce fac pace.
1 Do not all be teachers, my brothers, because we teachers will be judged more hardly than others.
2 For we all go wrong in a number of things. If a man never makes a slip in his talk, then he is a complete man and able to keep all his body in control.
3 Now if we put bits of iron into horses' mouths so that they may be guided by us, we have complete control of their bodies.
4 And again ships, though they are so great and are moved by violent winds, are turned by a very small guiding-blade, at the impulse of the man who is using it.
5 Even so the tongue is a small part of the body, but it takes credit for great things. How much wood may be lighted by a very little fire!
6 And the tongue is a fire; it is the power of evil placed in our bodies, making all the body unclean, putting the wheel of life on fire, and getting its fire from hell.
7 For every sort of beast and bird and every living thing on earth and in the sea has been controlled by man and is under his authority;
8 But the tongue may not be controlled by man; it is an unresting evil, it is full of the poison of death.
9 With it we give praise to our Lord and Father; and with it we put a curse on men who are made in God's image.
10 Out of the same mouth comes blessing and cursing. My brothers, it is not right for these things to be so.
11 Does the fountain send from the same outlet sweet and bitter water?
12 Is a fig-tree able to give us olives, my brothers, or do we get figs from a vine, or sweet water from the salt sea?
13 Who has wisdom and good sense among you? let him make his works clear by a life of gentle wisdom.
14 But if you have bitter envy in your heart and the desire to get the better of others, have no pride in this, talking falsely against what is true.
15 This wisdom is not from heaven, but is of the earth and the flesh and the Evil One.
16 For where envy is, and the desire to get the better of others, there is no order, but every sort of evil-doing.
17 But the wisdom which is from heaven is first holy, then gentle, readily giving way in argument, full of peace and mercy and good works, not doubting, not seeming other than it is.
18 And the fruit of righteousness is planted in peace for those who make peace.