1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. O cîntare.) Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, şi împlinite vor fi juruinţele cari Ţi-au fost făcute.
2 Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
3 Mă copleşesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.
4 Ferice de cel pe care -l alegi Tu, şi pe care -l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvîntarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău.
5 În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mîntuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pămîntului şi mării!
6 El întăreşte munţii prin tăria Lui, şi este încins cu putere.
7 El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor.
8 Ceice locuiesc la marginile lumii se înspăimîntă de minunile Tale: Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.
9 Tu cercetezi pămîntul şi -i dai belşug, îl umpli de bogăţii, şi de rîuri dumnezeieşti, pline cu apa. Tu le dai grîu, pe care iată cum îl faci să rodească:
10 îi uzi brazdele, îi sfărîmi bulgării, îl moi cu ploaia, şi -i binecuvintezi răsadul.
11 Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.
12 Cîmpiile pustiei sînt adăpate, şi dealurile sînt încinse cu veselie.
13 Păşunile se acopăr de oi, şi văile se îmbracă cu grîu: toate strigă de bucurie şi cîntă.
1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. O cîntare.) Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, şi împlinite vor fi juruinţele cari Ţi-au fost făcute.
2 Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
3 Mă copleşesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.
4 Ferice de cel pe care -l alegi Tu, şi pe care -l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvîntarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău.
5 În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mîntuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pămîntului şi mării!
6 El întăreşte munţii prin tăria Lui, şi este încins cu putere.
7 El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor.
8 Ceice locuiesc la marginile lumii se înspăimîntă de minunile Tale: Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.
9 Tu cercetezi pămîntul şi -i dai belşug, îl umpli de bogăţii, şi de rîuri dumnezeieşti, pline cu apa. Tu le dai grîu, pe care iată cum îl faci să rodească:
10 îi uzi brazdele, îi sfărîmi bulgării, îl moi cu ploaia, şi -i binecuvintezi răsadul.
11 Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.
12 Cîmpiile pustiei sînt adăpate, şi dealurile sînt încinse cu veselie.
13 Păşunile se acopăr de oi, şi văile se îmbracă cu grîu: toate strigă de bucurie şi cîntă.