14 Gura curvelor este o groapă adîncă; pe cine vrea să -l pedepsească Domnul, acela cade în ea. -
11 El le -a zis: ,,Oricine îşi lasă nevasta, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte faţă de ea;
12 şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul, şi ia pe altul de bărbat, preacurveşte.
16 Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pămînteşti.
17 Căci firea pămîntească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pămînteşti: sînt lucruri protivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
3 Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;
4 dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
5 Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.
6 Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.
7 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:
8 depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,
9 ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;
21 I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!
22 Iată că am s -o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea, am să le trimet un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
4 Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.
18 Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care -l face omul, este un păcat săvîrşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său.
19 Şi faptele firii pămînteşti sînt cunoscute, şi sînt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
19 Căci din inimă ies gîndurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.
32 Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.
4 Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.
3 Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;
4 dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
5 Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.
6 Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.
10 Dacă un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşte cu nevasta aproapelui său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie pedepsiţi cu moartea.
18 Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei, preacurveşte.
14 Să nu preacurveşti.
27 Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele?
28 Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să -i ardă picioarele?
29 Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: ori cine se atinge de ea nu va rămînea nepedepsit.
19 Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
20 Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?
8 depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,
9 ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;
10 ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
11 ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,
12 şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?
13 Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?
14 Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!
32 Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.
33 Nu va avea decît rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.
34 Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n'are milă în ziua răzbunării;
35 nu se uită la niciun preţ de răscumpărare, şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.
4 şi au zis lui Isus: ,,Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar cînd săvîrşea preacurvia.
5 Moise, în Lege, ne -a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?
6 Spuneau lucrul acesta ca să -L ispitească şi să -L poată învinui. Dar Isus S'a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pămînt.
7 Fiindcă ei nu încetau să -L întrebe, El S'a ridicat în sus, şi le -a zis: ,,Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.
8 Apoi S'a plecat iarăş, şi scria cu degetul pe pămînt.
9 Cînd au auzit ei cuvintele acestea, s'au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afară, unul cîte unul, începînd dela cei mai bătrîni, pînă la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.
10 Atunci S'a ridicat în sus; şi, cînd n'a mai văzut pe nimeni decît pe femeie, Isus i -a zis: ,,Femeie, unde sînt pîrîşii tăi? Nimeni nu te -a osîndit?
11 ,,Nimeni, Doamne, I -a răspuns ea. Şi Isus i -a zis: ,,Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.)
20 Să nu te împreuni cu nevasta semenului tău, ca să te pîngăreşti cu ea.
32 Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.
27 Aţi auzit că s'a zis celor din vechime: ,,Să nu preacurveşti.
28 Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s'o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.
18 Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:
19 niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce, şi nu mai găseşte cărările vieţii.