1 Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doisprezece ani.
2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuş nu ca tatăl său şi ca mama sa. A răsturnat stîlpii lui Baal, pe cari -i făcuse tatăl său;
3 dar s'a dedat la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, şi nu s'a abătut dela ele.
4 Meşa, împăratul Moabului, avea turme mari şi plătea împăratului lui Israel un bir de o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci cu lîna lor.
5 La moartea lui Ahab, împăratul Moabului s'a răsculat împotriva împăratului lui Israel.
6 Împăratul Ioram a ieşit atunci din Samaria, şi a numărat pe tot Israelul.
7 A pornit, şi a trimes să spună lui Iosafat, împăratul lui Iuda: ,,Împăratul Moabului s'a răsculat împotriva mea; vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?`` Iosafat a răspuns: ,,Voi merge, eu ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.``
8 Şi a zis: ,,Pe care drum să ne suim?`` Ioram a zis: ,,Pe drumul care duce în pustia Edomului.``
9 Împăratul lui Israel, împăratul lui Iuda şi împăratul Edomului, au plecat; şi, după un drum de şapte zile, n'au avut apă pentru oştire şi pentru vitele cari veneau după ea.
10 Atunci împăratul lui Israel a zis: ,,Vai! Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să -i dea în mînile Moabului!``
11 Dar Iosafat a zis: ,,Nu este aici nici un prooroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?`` Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: ,,Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă pe mînile lui Ilie.``
12 Şi Iosafat a zis: ,,Cuvîntul Domnului este cu el.`` Împăratul lui Israel, Iosafat, şi împăratul Edomului s'au pogorît la el.
13 Elisei a zis împăratului lui Israel: ,,Ce am eu a face cu tine? Du-te la proorocii tatălui tău şi la proorocii mamei tale.`` Şi împăratul lui Israel i -a zis: ,,Nu! căci Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să -i dea în mînile Moabului!``
14 Elisei a zis: ,,Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sînt, că, dacă n'aş avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aş băga de loc în seamă, şi nici nu m'aş uita la tine.
15 Acum aduceţi-mi un cîntăreţ cu arfa.`` Şi pe cînd cînta cîntăreţul din arfă, mîna Domnului a fost peste Elisei.
16 Şi a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,,Faceţi gropi în valea aceasta, groapă lîngă groapă!
17 Căci aşa vorbeşte Domnul: ,Nu veţi vedea vînt şi nu veţi vedea ploaie, dar totuş valea aceasta se va umplea de apă, şi veţi bea, voi, turmele voastre şi vitele voastre.
18 Dar aceasta este puţin lucru înaintea Domnului. El va da pe Moab în mînile voastre;
19 veţi sfărîma toate cetăţile întărite şi toate cetăţile alese, veţi tăia toţi copacii cei buni, veţi astupa toate izvoarele de apă, şi veţi strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune.``
20 Şi dimineaţa, în clipa cînd se aducea jertfa, iată că a venit apa de pe drumul Edomului, şi s'a umplut ţara de apă.
21 Însă, toţi Moabiţii, auzind că împăraţii se suie să lupte împotriva lor, au chemat pe toţi cei în vîrstă să poarte armele şi mai mari chiar, şi au stătut la hotar.
22 S'au sculat disdedimineaţă, şi cînd a strălucit soarele peste ape, Moabiţii au văzut în faţa lor apele roşi ca sîngele.
23 Ei au zis: ,,Este sînge! Împăraţii au scos sabia între ei, s'au tăiat unii pe alţii; acum, la pradă, Moabiţi!``
24 Şi au mers împotriva taberei lui Israel. Dar Israel s'a sculat, şi a bătut pe Moab, care a luat -o la fugă dinaintea lor. Au pătruns în ţară, şi au bătut pe Moab.
25 Au sfărîmat cetăţile, au aruncat fiecare pietre, în toate ogoarele cele mai bune şi le-au umplut cu pietre au astupat toate izvoarele de apă, şi au tăiat toţi copacii cei buni; prăştiaşii au înconjurat şi au bătut Chir-Hareset, din care n'au lăsat decît pietrele.
26 Împăratul Moabului, văzînd că fusese înfrînt în luptă, a luat cu el şapte sute de oameni, cari scoteau sabia, să-şi croiască drum pînă la împăratului Edomului; dar n'au putut.
27 A luat atunci pe fiul său întîi născut, care trebuia să domnească în locul lui, şi l -a adus ca ardere de tot pe zid. Şi o mare mînie a cuprins pe Israel, care s'a depărtat de împăratul Moabului, şi s'a întors în ţară.
1 Or la dix-huitième année de Josaphat Roi de Juda, Joram fils d'Achab avait commencé à régner sur Israël en Samarie, et il régna douze ans.
2 Et fit ce qui déplaît à l'Eternel, non pas toutefois comme [avaient fait] son père et sa mère, car il ôta la statue de Bahal que son père avait faite.
3 Mais il adhéra aux péchés de Jéroboam fils de Nébat, par lesquels il avait fait pécher Israël, [et] ne se détourna point d'aucun d'eux.
4 Or Mésah, Roi de Moab, se mêlait de bétail, et payait au Roi d'Israël cent mille agneaux, et cent mille moutons [portant] laine.
5 Mais aussitôt qu'Achab fut mort, il arriva que le Roi de Moab se rebella contre le Roi d'Israël.
6 C'est pourquoi le Roi Joram sortit ce jour-là de Samarie, et dénombra tout Israël.
7 Puis il alla, et envoya vers Josaphat Roi de Juda, pour lui dire : Le Roi de Moab s'est rebellé contre moi, ne viendras-tu pas avec moi à la guerre contre Moab? et il répondit : J'y monterai; fais ton compte de moi comme de toi, de mon peuple comme de ton peuple, et de mes chevaux comme de tes chevaux.
8 Ensuite il dit : Par quel chemin monterons-nous? Et il répondit : Par le chemin du désert d'Edom.
9 Ainsi le Roi d'Israël, et le Roi de Juda, et le Roi d'Edom partirent, et tournoyèrent par le chemin durant sept jours, jusqu'à ce qu'ils n'eurent plus d'eau pour le camp, ni pour les bêtes qu'ils menaient.
10 Et le Roi d'Israël dit : Ha! Ha! certainement l'Eternel a appelé ces trois Rois pour les livrer entre les mains de Moab.
11 Et Josaphat dit : N'y a-t-il point ici quelque Prophète de l'Eternel, afin que par son moyen nous consultions l'Eternel? Et un des serviteurs du Roi d'Israël répondit, et dit : Il y a ici Elisée fils de Saphat, qui versait de l'eau sur les mains d'Elie.
12 Alors Josaphat dit : La parole de l'Eternel est avec lui; et le Roi d'Israël, et Josaphat, et le Roi d'Edom descendirent vers lui.
13 Mais Elisée dit au Roi d'Israël : Qu'y a-t-il entre moi et toi? va-t'en vers les prophètes de ton père, et vers les prophètes de ta mère. Et le Roi d'Israël lui répondit : Non; car l'Eternel a appelé ces trois Rois pour les livrer entre les mains de Moab.
14 Et Elisée dit : L'Eternel des armées, devant lequel je me tiens, est vivant, que si je n'avais de la considération pour Josaphat le Roi de Juda, je n'aurais aucun égard pour toi, et ne t'aurais même pas vu.
15 Mais maintenant amenez-moi un joueur d'instruments. Et comme le joueur jouait des instruments, la main de l'Eternel fut sur Elisée;
16 Et il dit : Ainsi a dit l'Eternel : Qu'on coupe par des fossés toute cette vallée.
17 Car ainsi a dit l'Eternel : Vous ne verrez ni vent, ni pluie, et néanmoins cette vallée sera remplie d'eaux, et vous boirez, vous et vos bêtes.
18 Encore cela est peu de chose pour l'Eternel; car il livrera Moab entre vos mains;
19 Et vous détruirez toutes les villes fortes, et toutes les villes principales, et vous abattrez tous les bons arbres, et vous boucherez toutes les fontaines d'eaux, et vous gâterez avec des pierres tous les meilleurs champs.
20 Il arriva donc au matin, environ l'heure qu'on offre l'oblation, qu'on vit venir des eaux du chemin d'Edom, en sorte que ce lieu-là fut rempli d'eaux.
21 Or tous les Moabites ayant appris que ces Rois-là étaient montés pour leur faire la guerre, s'étaient assemblés à cri public, depuis tous ceux qui étaient en âge de porter les armes, et au-dessus, et ils se tinrent sur la frontière.
22 Et le lendemain ils se levèrent de bon matin, et comme le soleil fut levé sur les eaux, les Moabites virent vis-à-vis d'eux les eaux rouges comme du sang.
23 Et ils dirent : C'est du sang; certainement ces Rois-là se sont entre-tués, et chacun a frappé son compagnon; maintenant donc, Moabites, au butin.
24 Ainsi ils vinrent au camp d'Israël, et les Israëlites se levèrent, et frappèrent les Moabites, lesquels s'enfuirent devant eux; puis ils entrèrent au pays, et frappèrent Moab.
25 Ils détruisirent les villes; et chacun jetait des pierres dans les meilleurs champs, de sorte qu'ils les en remplirent; ils bouchèrent toutes les fontaines d'eaux, et abattirent tous les bons arbres, jusqu'à ne laisser que les pierres à Kir-haréseth, laquelle les tireurs de fronde environnèrent, et battirent.
26 Et le Roi de Moab voyant qu'il n'était pas le plus fort, prit avec lui sept cents hommes dégainant l'épée, pour enfoncer jusqu'au Roi d'Edom; mais ils ne purent.
27 Alors il prit son fils premier-né, qui devait régner en sa place, et l'offrit en holocauste sur la muraille, et il y eut une grande indignation en Israël; ainsi ils se retirèrent de lui, et s'en retournèrent en leur pays.