1 David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.

2 El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.

3 Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.

4 Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.

5 Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;

6 legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.

7 În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

8 Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.

9 Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

10 A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.

11 Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;

12 era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.

13 Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.

14 Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;

15 a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.

16 Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

17 El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;

18 m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.

19 Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

20 El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.

21 Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;

22 căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

23 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

24 Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.

25 De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.

26 Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,

27 cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.

28 Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.

29 Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.

30 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.

31 Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.

32 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

33 Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....

34 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.

35 Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.

36 Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.

37 Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.

38 Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

39 Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.

40 Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.

41 Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.

42 Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!

43 Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.

44 Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.

45 Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.

46 Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.

47 Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,

48 Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,

49 şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.

50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.

51 El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``

1 Après cela David prononça à l'Eternel les paroles de ce cantique, le jour que l'Eternel l'eut délivré de la main de tous ses ennemis, et surtout de la main de Saül.

2 Il dit donc : L'Eternel est ma roche, et ma forteresse, et mon libérateur.

3 Dieu est mon rocher, je me retirerai vers lui; il est mon bouclier et la corne de mon salut; il est ma haute retraite et mon refuge; mon Sauveur, tu me garantis de la violence.

4 Je crierai à l'Eternel, lequel on doit louer, et je serai délivré de mes ennemis.

5 Car les angoisses de la mort m'avaient environné; les torrents des méchants m'avaient troublé;

6 Les cordeaux du sépulcre m'avaient entouré; les filets de la mort m'avaient surpris.

7 Quand j'ai été dans l'adversité j'ai crié à l'Eternel; j'ai, [dis-je], crié à mon Dieu, et il a entendu ma voix de son palais, et mon cri est parvenu à ses oreilles.

8 Alors la terre fut ébranlée et trembla, les fondements des cieux croulèrent et furent ébranlés, parce qu'il était irrité.

9 Une fumée montait de ses narines, et de sa bouche sortait un feu dévorant; les charbons de feu en étaient embrasés.

10 Il baissa donc les cieux, et descendit, ayant [une] obscurité sous ses pieds.

11 Et il était monté sur un Chérubin, et volait; et il parut sur les ailes du vent.

12 Et il mit tout autour de soi les ténèbres pour tabernacle; [savoir], les eaux amoncelées qui sont les nuées de l'air.

13 Des charbons de feu étaient embrasés de la splendeur qui était au devant de lui.

14 L'Eternel tonna des cieux, et le Souverain fit retentir sa voix.

15 Il tira ses flèches, et écarta [mes ennemis]; il [fit briller] l'éclair; et les mit en déroute.

16 Alors le fond de la mer parut, [et] les fondements de la terre habitable furent découverts par l'Eternel qui les tançait, [et] par le souffle du vent de ses narines.

17 Il étendit [la main] d'en haut, [et] m'enleva, [et] me tira des grosses eaux.

18 Il me délivra de mon ennemi puissant, [et] de ceux qui me haïssaient, car ils étaient plus forts que moi.

19 Ils m'avaient devancé au jour de ma calamité; mais l'Eternel fut mon appui.

20 Il m'a mis au large, il m'a délivré, parce qu'il a pris son plaisir en moi.

21 L'Eternel m'a rendu selon ma justice; il m'a rendu selon la pureté de mes mains.

22 Parce que j'ai tenu le chemin de l'Eternel, et que je ne me suis point détourné de mon Dieu.

23 Car j'ai eu devant moi tous ses droits, et je ne me suis point détourné de ses ordonnances.

24 Et j'ai été intègre envers lui, et je me suis donné garde de mon iniquité.

25 L'Eternel donc m'a rendu selon ma justice, [et] selon ma pureté, qui a été devant ses yeux.

26 Envers celui qui use de gratuité, tu uses de gratuité; et envers l'homme intègre tu te montres intègre.

27 Envers celui qui est pur tu te montres pur; mais envers le pervers tu agis selon sa perversité.

28 Car tu sauves le peuple affligé, et tu [jettes] tes yeux sur les hautains, et les humilies.

29 Tu es même ma lampe, ô Eternel! et l'Eternel fera reluire mes ténèbres.

30 Et par ton moyen je me jetterai sur [toute] une troupe, [et] par le moyen de mon Dieu je franchirai la muraille.

31 La voie du [Dieu] Fort est parfaite, la parole de l'Eternel [est] affinée; c'est un bouclier à tous ceux qui se retirent vers lui.

32 Car qui est [Dieu] Fort, sinon l'Eternel? et qui [est] Rocher, sinon notre Dieu?

33 Le [Dieu] Fort, qui est ma force, est la vraie force, et il a aplani ma voie, [qui était une voie] d'intégrité.

34 Il a rendu mes pieds égaux à ceux des biches, et m'a fait tenir debout sur mes lieux élevés.

35 C'est lui qui dresse mes mains au combat, de sorte qu'un arc d'airain a été rompu avec mes bras.

36 Tu m'as aussi donné le bouclier de ton salut, et ta bonté m'a fait devenir plus grand.

37 Tu as élargi le chemin sous mes pas, et mes talons n'ont point glissé.

38 J'ai poursuivi mes ennemis, et je les ai exterminés; et je ne m'en suis point retourné jusqu'à ce que je les aie consumés.

39 Je les ai consumés, je les ai transpercés, et ils ne se sont point relevés; mais ils sont tombés sous mes pieds.

40 Car tu m'as revêtu de force pour le combat; tu as fait plier sous moi ceux qui s'élevaient contre moi.

41 Tu as fait aussi que mes ennemis, et ceux qui me haïssaient ont tourné le dos devant moi, et je les ai détruits.

42 Ils regardaient çà et là, mais il n'y avait point de libérateur; [ils criaient] à l'Eternel, mais il ne leur a point répondu.

43 Et je les ai brisés menu comme la poussière de la terre; je les ai écrasés, [et] je les ai foulés comme la boue des rues.

44 Et tu m'as délivré des dissensions des peuples, tu m'as gardé pour être le chef des nations. Le peuple que je ne connaissais point m'a été assujetti.

45 Les étrangers m'ont menti; ayant ouï parler de moi, ils se sont rendus obéissants.

46 Les étrangers se sont écoulés et ils ont tremblé de peur dans leurs retraites cachées.

47 L'Eternel est vivant, et mon rocher est béni; c'est pourquoi Dieu, le rocher de mon salut, soit exalté.

48 Le [Dieu] Fort est celui qui me donne les moyens de me venger, et qui m'assujettit les peuples.

49 C'est lui aussi qui me retire d'entre mes ennemis. Tu m'enlèves d'entre ceux qui s'élèvent contre moi; tu me délivres de l'homme outrageux.

50 C'est pourquoi, ô Eternel! je te célébrerai parmi les nations, et je chanterai des psaumes à ton Nom.

51 C'est lui qui est la tour des délivrances de son Roi, et qui use de gratuité envers David son Oint, et envers sa postérité à jamais.