1 Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într'un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte stîlpi de foc.

2 În mînă ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stîng pe pămînt,

3 şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Cînd a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.

4 Şi cînd au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: ,,Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!``

5 Şi îngerul, pe care -l văzusem stînd în picioare pe mare şi pe pămînt, şi -a ridicat mîna dreaptă spre cer,

6 şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pămîntul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă,

7 ci că în zilele în cari îngerul al şaptelea va suna din trîmbiţa lui, se va sfîrşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.

8 Şi glasul, pe care -l auzisem din cer, mi -a vorbit din nou, şi mi -a zis: ,,Du-te de ia cărticica deschisă din mîna îngerului, care stă în picioare pe mare şi pe pămînt!``

9 M'am dus la înger, şi i-am cerut să-mi dea cărticica. ,,Ia -o``, mi -a zis el, ,,şi mănîncă -o; ea îţi va amărî pîntecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.``

10 Am luat cărticica din mîna îngerului, şi am mîncat -o: în gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am mîncat -o, mi s'a umplut pîntecele de amărăciune.

11 Apoi mi-au zis: ,,Trebuie să prooroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi.``

1 Alors je vis un autre Ange puissant, qui descendait du ciel, environné d'une nuée, sur la tête duquel était l'arc-en-ciel; et son visage était comme le soleil, et ses pieds comme des colonnes de feu.

2 Et il avait en sa main un petit Livre ouvert, et il mit son pied droit sur la mer, et le gauche sur la terre;

3 Et il cria à haute voix, comme lorsqu'un lion rugit; et quand il eut crié, les sept tonnerres firent entendre leurs voix.

4 Et après que les sept tonnerres eurent fait entendre leurs voix, j'allais [les] écrire; mais j'entendis une voix du ciel qui me disait : cachette les choses que les sept tonnerres ont fait entendre, et ne les écris point.

5 Et l'Ange que j'avais vu se tenant sur la mer et sur la terre, leva sa main vers le ciel,

6 Et jura par celui qui est vivant aux siècles des siècles, lequel a créé le ciel avec les choses qui y sont, et la terre avec les choses qui y sont, et la mer avec les choses qui y sont, qu'il n'y aurait plus de temps;

7 Mais qu'aux jours de la voix du septième Ange, quand il commencera à sonner de la trompette, le mystère de Dieu sera consommé, comme il l'a déclaré à ses serviteurs les prophètes.

8 Et la voix du ciel que j'avais ouïe, me parla encore, et me dit : va, et prends le petit Livre ouvert, qui est en la main de l'Ange qui se tient sur la mer et sur la terre.

9 Je m'en allai donc vers l'Ange, et je lui dis : donne-moi le petit Livre; et il me dit : prends-le, et le dévore; et il remplira tes entrailles d'amertume, mais il sera doux dans ta bouche comme du miel.

10 Je pris donc le petit Livre de la main de l'Ange, et je le dévorai : et il était doux dans ma bouche comme du miel; mais quand je l'eus dévoré, mes entrailles furent remplies d'amertume.

11 Alors il me dit : il faut que tu prophétises encore à plusieurs peuples, et [à plusieurs] nations, Langues et Rois.