1 Şi Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel:

2 ,,Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Ierusalim, şi vorbeşte împotriva locurilor sfinte, prooroceşte împotriva ţării lui Israel!

3 Spune ţării lui Israel: ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,,Iată, am necaz pe tine, Îmi voi trage sabia din teacă şi voi nimici cu desăvîrşire în mijlocul tău pe cel neprihănit şi pe cel rău.

4 Pentrucă vreau să nimicesc cu desăvîrşire din mijlocul tău pe cel neprihănit şi pe cel rău, sabia Mea va ieşi din teacă, pentruca să lovească orice făptură, dela miazăzi pînă la miază noapte.

5 Şi orice făptură va şti că Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teacă, şi nu se va mai întoarce înapoi în ea.

6 Şi tu, fiul omului, gemi! Cu rărunchii zdrobiţi, şi cu amărăciunea în suflet, gemi supt privirile lor!

7 Şi dacă te vor întreba: ,,Pentru ce gemi?`` să răspunzi: ,,Pentru că vine o veste``... Cînd va veni, toate inimile se vor înspăimînta, toate mînile vor slăbi, toate sufletele se vor mîhni, şi toţi genunchii se vor topi ca apa!... Iată că vine, a sosit, -zice Domnul, Dumnezeu!``

8 Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel:

9 ,,Fiul omului, prooroceşte şi spune: ,,Aşa vorbeşte Domnul. Zi: ,,Sabia, da, sabia este ascuţită, şi lustruită.

10 Este ascuţită pentru măcel, şi lustruită ca să lucească!... O, sabie, tu tai toiagul de cîrmuire al fiului meu, care nesocoteşte orice lemn...

11 A dat -o la lustruit, ca s'o apuce cu mîna; este ascuţită sabia, şi lustruită, ca să înarmeze mîna celui ce măcelăreşte.

12 Strigă şi vaită-te, fiul omului! Căci este scoasă împotriva poporului Meu, împotriva tuturor voivozilor lui Israel, cari sînt daţi pradă săbiei împreună cu poporul Meu; deaceea bate-te pe coapsă!

13 Da, încercarea s'a făcut, şi ce va fi dacă toiagul acesta de cîrmuire, care nesocoteşte totul, va fi nimicit? zice Domnul Dumnezeu!``

14 ,,Şi tu, fiul omului, prooroceşte, şi bate din mîni! Loviturile săbiei să fie îndoite, întreite! Este sabia de măcel, sabia măcelului celui mare, care îi urmăreşte de toate părţile.

15 Ca să arunc groaza în inimi, ca să înmulţesc pe cei loviţi, deaceea am tras sabia, ameninţîndu -i la toate porţile lor. Vai! e făcută să fulgere, şi ascuţită pentru măcel!

16 Strînge-ţi puterile, sabie, întoarce-te la dreapta! Aşează-te, întoarce-te la stînga! Îndreaptă-ţi ascuţişul în toate părţile!

17 Şi Eu voi bate din mîni de bucurie, şi Îmi voi potoli urgia. Eu, Domnul, vorbesc!``

18 Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel:

19 ,,Fiul omului, croieşte-ţi două drumuri pe unde să treacă sabia împăratului Babilonului! Amîndouă trebuie să iasă din aceeaş ţară. Fă un semn pe drum, fă -l la începutul drumului care duce într -o cetate.

20 Să faci unul din aceste drumuri aşa ca sabia că vină la Raba, cetatea copiilor lui Amon, şi pe celalt, aşa ca sabia să vină în Iuda, la Ierusalim, cetatea întărită.

21 Căci împăratul Babilonului stă la răscruce, la capătul celor două drumuri, ca să dea cu bobii; el scutură săgeţile, întreabă terafimii, şi cercetează ficatul.

22 Sorţul, care este în dreapta lui, înseamnă Ierusalimul, unde vor trebui să ridice berbeci, să dea poruncă pentru măcel, şi să scoată strigăte de război; vor ridica berbeci împotriva porţilor, vor ridica întărituri şi vor face şanţuri de apărare.

23 Copiii lui Israel nu văd în aceasta decît nişte vrăjitorii deşerte, ei cari au făcut jurăminte mincinoase. Dar împăratul Babilonului îşi aduce aminte de nelegiuirea lor, aşa că vor fi prinşi.

24 De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,,Pentrucă vă făliţi cu nelegiuirea voastră, vădindu-vă fărădelegile, arătîndu-vă păcatele în toate faptele voastre; pentrucă vă făliţi cu ele, veţi fi prinşi de mîna lui!

25 Şi tu, domn nelegiuit, gata să fii ucis, domn al lui Israel, a cărui zi vine tocmai cînd nelegiuirea este la culme!

26 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,La o parte cu mitra, jos cununa înpărătească! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat va fi înălţat, şi ce este înălţat va fi plecat!

27 Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc loc decît la venirea Aceluia care are drept la ea, şi în mîna căruia o voi încredinţa.``

28 ,,Şi tu, fiul omului, prooroceşte, şi spune: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre copiii lui Amon şi despre ocara lor. Spune: ,,Sabia, da, sabia este scoasă pentru măcel; este lustruită pentru nimicire, ca să lucească!

29 În mijlocul vedeniilor cu cari te înşală ei şi în mijlocul proorociilor mincinoase pe cari ţi le fac ei, te vor face să cazi între trupurile moarte ale celor răi, a căror zi vine tocmai cînd nelegiuirea lor este la culme.

30 Bagă-ţi sabia înapoi în teacă. În locul în care ai fost făcut, în ţara ta de naştere, te voi judeca!

31 Îmi voi vărsa mînia peste tine, voi sufla împotriva ta cu focul urgiei Mele, şi te voi da în mînile unor oameni cari nu lucrează decît la nimicire.

32 Vei fi ars de foc; sîngele tău va curge în mijlocul ţării! Nu-şi vor mai aduce aminte de tine! Căci Eu, Domnul, am vorbit.``

1 La parole de l'Eternel me fut encore [adressée], en disant :

2 Fils d'homme, tourne ta face vers le chemin de Théman, et fais découler [ta parole] vers le Midi, et prophétise contre la forêt du champ du Midi.

3 Et dis à la forêt du Midi : écoute la parole de l'Eternel. Ainsi a dit le Seigneur l'Eternel : voici, je m'en vais allumer au dedans de toi un feu qui consumera tout bois vert et tout bois sec au dedans de toi; la flamme de l'embrasement ne s'éteindra point, et tout le dessus en sera brûlé, depuis le Midi jusqu'au Septentrion.

4 Et toute chair verra que moi l'Eternel j'y ai allumé le feu; [et] il ne s'éteindra point.

5 Et je dis : ha! ha! Seigneur Eternel, ils disent de moi : n'est-il pas vrai que celui-ci ne fait que mettre en avant des similitudes?

6 Et la parole de l'Eternel me fut [adressée], en disant :

7 Fils d'homme, tourne ta face vers Jérusalem, et fais découler [ta parole] vers les saints lieux, et prophétise contre la terre d'Israël.

8 Et dis à la terre d'Israël : ainsi a dit l'Eternel : voici, j'en [veux] à toi, et je tirerai mon épée de son fourreau, et je retrancherai du milieu de toi le juste et le méchant.

9 Parce que je retrancherai du milieu de toi le juste et le méchant, à cause de cela mon épée sortira de son fourreau contre toute chair, depuis le Midi jusqu'au Septentrion.

10 Et toute chair saura que moi l'Eternel j'aurai tiré mon épée de son fourreau, [et] elle n'y retournera plus.

11 Aussi toi, fils d'homme gémis en te rompant les reins de douleur, et soupire avec amertume en leur présence.

12 Et quand ils te diront : pourquoi gémis-tu? alors tu répondras : c'est à cause du bruit, car il vient, et tout cœur se fondra, et toutes les mains deviendront lâches, et tout esprit sera étourdi, et tous les genoux se fondront en eau; voici, il vient, et il sera accompli, dit le Seigneur l'Eternel.

13 Puis la parole de l'Eternel me fut [adressée], en disant :

14 Fils d'homme, prophétise, et dis : ainsi a dit l'Eternel : dis, l'épée, l'épée a été aiguisée, et elle est aussi fourbie.

15 Elle a été aiguisée pour faire un grand carnage, elle a été fourbie afin qu'elle brille : nous réjouirons-nous? C'[est] la verge de mon fils; elle dédaigne tout bois.

16 Et [l'Eternel] l'a donnée à fourbir, afin qu'on la tienne à la main; l'épée a été aiguisée, et elle a été fourbie pour la mettre en la main du destructeur.

17 Crie et hurle, fils d'homme, car elle est contre mon peuple, elle est contre tous les principaux d'Israël; les frayeurs de l'épée seront sur mon peuple; c'est pourquoi frappe sur ta cuisse.

18 Quand ce serait une épreuve, et que serait-ce ? Si même [cette épée] qui dédaigne [tout bois, était] une verge, il n'en serait rien, dit le Seigneur l'Eternel.

19 Toi donc, fils d'homme, prophétise, et frappe d'une main contre l'autre, et que l'épée soit redoublée pour la troisième fois, l'épée des tués est l'épée contre les grands qui seront tués, passant jusqu'à eux dans leurs cabinets.

20 J'ai mis à toutes leurs portes l'épée luisante, afin que le cœur se fonde, et que les ruines soient multipliées. Ah! elle est faite pour briller et réservée pour tuer.

21 Joins-toi épée, frappe à la droite; avance-toi, frappe à la gauche, à quelque côté que tu te rencontres.

22 Je frapperai aussi d'une main contre l'autre, et je satisferai ma colère : moi l'Eternel j'ai parlé.

23 Et la parole de l'Eternel me fut [adressée], en disant :

24 Et toi, fils d'homme, propose-toi deux chemins par où l'épée du Roi de Babylone pourrait venir, [et] que les deux chemins sortent d'un même pays, et les choisis, choisis-les à l'endroit où commence le chemin de la ville de [Babylone].

25 Tu te proposeras le chemin par lequel l'épée doit venir contre Rabba des enfants de Hammon, et [le chemin] qui va en Judée, et à Jérusalem, ville forte.

26 Car le Roi de Babylone s'est arrêté dans un chemin fourchu, au commencement de deux chemins, pour consulter les devins; il a poli les flèches; il a interrogé les Théraphims; il a regardé au foie.

27 Dans sa main droite est la divination contre Jérusalem, pour y disposer les béliers, pour publier la tuerie, pour crier l'alarme à haute voix, pour ranger les béliers contre les portes, pour dresser des terrasses, [et] bâtir des forts.

28 Mais ce leur sera comme qui devinerait faussement en leur présence; il y a de grands serments entre eux, mais il va rappeler le souvenir de leur iniquité, afin qu'on y soit surpris.

29 C'est pourquoi ainsi a dit le Seigneur l'Eternel : parce que vous avez fait revenir le souvenir de votre iniquité, lorsque vos crimes se sont découverts, tellement que vos péchés se voient dans toutes vos actions; parce, [dis-je], que vous avez fait qu'on se souvienne de vous, vous serez surpris avec la main.

30 Et toi profane, méchant, Prince d'Israël, le jour duquel est venu au temps de l'iniquité, ce qui fera sa fin.

31 Ainsi a dit le Seigneur l'Eternel, qu'on ôte cette tiare, et qu'on enlève cette couronne : ce ne sera plus celle-ci; j'élèverai ce qui est bas, et j'abaisserai ce qui est haut.

32 Je la mettrai à la renverse, à la renverse, à la renverse, et elle ne sera plus, jusqu'à ce que vienne celui auquel appartient le gouvernement, et je le lui donnerai.

33 Et toi, fils d'homme, prophétise, et dis : ainsi a dit le Seigneur l'Eternel touchant les enfants de Hammon, et touchant leur opprobre; dis donc, épée, épée dégainée, fourbie pour faire la tuerie, pour consumer avec son éclat.

34 Pendant qu'on voit pour toi des visions de vanité, et qu'on devine pour toi le mensonge, afin qu'on te mette sur le cou des méchants qui sont mis à mort; le jour desquels est venu au temps de l'iniquité, ce qui sera sa fin.

35 La remettrait-on dans son fourreau? je te jugerai sur le lieu auquel tu as été créé, au pays de ton extraction.

36 Je répandrai mon indignation sur toi, j'allumerai sur toi le feu de ma fureur, et je te livrerai entre les mains d'hommes brutaux, et forgeurs de destruction.

37 Tu seras destiné au feu pour être dévoré; ton sang sera au milieu de la terre : on ne se souviendra plus de toi, car c'est moi l'Eternel, qui ai parlé.