1 Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii;

2 cum se întîmplă preotului se întîmplă şi poporului, stăpînului ca şi slugii, stăpînei ca şi slujnicei, vînzătorului ca şi cumpărătorului, celui ce dă cu împrumut ca şi celui ce ia cu împrumut, datornicului ca şi cel căruia îi este dator.

3 Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărît aşa.

4 Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sînt mîhniţi şi tînjesc; căpeteniile poporului sînt fără putere,

5 căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile, şi rupeau legămîntul cel vecinic!

6 De aceea mănîncă blestemul ţara, şi sufăr locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sînt prăpădiţi locuitorii ţării, şi nu mai rămîne decît un mic număr din ei.

7 Mustul stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă, suspină.

8 A încetat desfătarea timpanelor, s'a sfîrşit veselia gălăgiosă, s'a dus bucuria arfei.

9 Nu se mai cîntă cînd se bea vin, şi băuturile tari li se par amare celor ce le beau.

10 Cetatea pustie este dărîmată; toate casele sînt închise, nu mai intră nimeni în ele.

11 Pe uliţe se strigă după vin; s'a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în ţară.

12 Numai pustiire a mai rămas în cetate, şi porţile stau dărîmate.

13 Da, în ţară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci cînd se scutură măslinul, sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.

14 Ceilalţi însă, cari vor mai rămînea, îşi înălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului.

15 ,,Proslăviţi dar pe Domnul în locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!``

16 Dela marginele pămîntului auzim cîntînd: ,,Slavă celui neprihănit!`` Dar eu zic: ,,Sînt perdut! Sînt perdut! Vai de mine!`` Jăfuitorii jăfuiesc, jăfuitorii se înverşunează la jaf.

17 Groaza, groapa, şi laţul, vin peste tine, locuitor al ţării!

18 Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ; căci se deschid stăvilarele de sus, şi se clatină temeliile pămîntului!

19 Pămîntul se rupe, pămîntul se sfărîmă, pămîntul se crapă,

20 pămîntul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, şi nu se mai ridică.

21 În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pămînt pe împăraţii pămîntului.

22 Aceştia vor fi strînşi ca prinşi de război şi puşi într'o temniţă, vor fi închişi în gherle, şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi

23 Luna va fi acoperită de ruşine, şi soarele de groază; căci Domnul oştirilor va împărăţi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrînilor Lui.

1 Voici, l'Eternel s'en va rendre le pays vide, et l'épuiser; et il en renversera le dessus, et dispersera ses habitants.

2 Et tel sera le Sacrificateur que le peuple; tel le maître que son serviteur; telle la dame que sa servante; tel le vendeur que l'acheteur; tel celui qui prête que celui qui emprunte; tel le créancier, que le débiteur.

3 Le pays sera entièrement vidé, et entièrement pillé; car l'Eternel a prononcé cet arrêt.

4 La terre mène deuil, elle est déchue; le pays habité est devenu languissant, il est déchu; les plus distingués du peuple de la terre sont languissants.

5 Le pays a été profané par ses habitants, qui marchent sur lui; parce qu'ils ont transgressé les lois, ils ont changé les ordonnances, et ont enfreint l'alliance éternelle.

6 C'est pourquoi l'exécration du serment a dévoré le pays, et ses habitants ont été mis en désolation; à cause de cela les habitants du pays sont brûlés, et peu de gens sont demeurés de reste.

7 Le vin excellent a mené deuil, la vigne languit, tous ceux qui avaient le cœur joyeux soupirent.

8 La joie des tambours a cessé; le bruit de ceux qui s'égayent est fini; la joie de la harpe a cessé.

9 On ne boira plus de vin avec des chansons; la cervoise sera amère à ceux qui la boivent.

10 La ville défigurée a été ruinée, toute maison est fermée, tellement que personne n'y entre.

11 La clameur est dans les places à cause que le vin [a manqué], toute la joie est tournée en obscurité, l'allégresse du pays s'en est allée.

12 La désolation est demeurée dans la ville, et la porte est frappée d'une ruine éclatante.

13 Car il arrivera au milieu de la terre, et parmi les peuples, comme quand on secoue l'olivier, et [comme] quand on grappille après avoir achevé de vendanger.

14 Ceux-ci élèveront leur voix, ils se réjouiront avec chant de triomphe, et s'égayeront de devers la mer, à cause de la majesté de l'Eternel.

15 C'est pourquoi glorifiez l'Eternel dans les vallées, le Nom de l'Eternel, le Dieu d'Israël, dans les Iles de la mer.

16 Nous avions entendu du bout de la terre des cantiques [qui portaient] que le Juste était plein de noblesse; mais j'ai dit : Maigreur sur moi! maigreur sur moi! Malheur à moi! les perfides ont agi perfidement; et ils ont imité la mauvaise foi des perfides.

17 La frayeur, la fosse, et le piège sont sur toi, habitant du pays.

18 Et il arrivera que celui qui s'enfuira à cause du bruit de la frayeur, tombera dans la fosse; et celui qui sera remonté hors de la fosse, sera attrapé au filet; car les bondes d'en haut sont ouvertes, et les fondements de la terre tremblent.

19 La terre s'est entièrement brisée, la terre s'est entièrement écrasée, la terre s'est entièrement remuée de sa place.

20 La terre chancellera entièrement comme un homme ivre, et sera transportée comme une loge, et son forfait s'appesantira sur elle, tellement qu'elle tombera, et ne se relèvera plus.

21 Et il arrivera en ce jour-là, que l'Eternel visitera dans un lieu élevé l'armée superbe, et les Rois de la terre, sur la terre.

22 Et ils seront assemblés en troupe comme des prisonniers dans une fosse; et ils seront enfermés dans une prison, et après plusieurs jours ils seront visités.

23 La lune rougira, et le soleil sera honteux , quand l'Eternel des armées régnera en la montagne de Sion, et à Jérusalem; et ce ne sera que gloire en la présence de ses Anciens.