1 Cînd a auzit împăratul Ezechia cuvintele acestea, şi -a sfîşiat hainele, s'a acoperit cu un sac, şi s'a dus în Casa Domnului.

2 A trimes pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe cei mai bătrîni dintre preoţi, acoperiţi cu saci, la proorocul Isaia, fiul lui Amoţ.

3 Şi i-au zis: ,,Aşa vorbeşte Ezechia: ,Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară; căci copiii sînt aproape să iasă din pîntecele mamei lor, şi totuş mamele n'au putere să nască.

4 Poate că Domnul Dumnezeul tău, a auzit cuvintele lui Rabşache, pe pe care l -a trimes împăratul Asiriei, stăpînul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu, şi poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe cari le -a auzit. Înalţă dar o rugăciune pentru rămăşiţa care a mai rămas.``

5 Slujitorii împăratului Ezechia s'au dus deci la Isaia.

6 Şi Isaia le -a zis: ,,Iată ce veţi spune stăpînului vostru: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Nu te spăimînta de cuvintele pe cari le-ai auzit şi prin cari M'au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei.

7 Căci voi pune în el un duh de aşa fel încît, la o veste pe care o va primi, se va întoarce în ţara lui; şi -l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui.``

8 Rabşache, la întoarcere, a găsit pe împăratul Asiriei luptînd împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis.

9 Atunci împăratul Asiriei a primit o veste despre Tirhaca, împăratul Etiopiei, prin care i se spunea: ,,El a pornit să-ţi facă război.`` Cum a auzit lucrul acesta, a trimes soli la Ezechia, zicîndu-le:

10 ,,Aşa să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda: ,Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi, şi zici: ,Ierusalimul nu va fi dat în mînile împăratului Asiriei.`

11 Căci ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor, şi cum le-au nimicit cu desăvîrşire; şi tu, să fii izbăvit?

12 Oare dumnezeii neamurilor, pe cari le-au nimicit părinţii mei, le-au izbăvit ei, şi anume: Gozanul, Haranul, Reţef, şi fiii lui Eden cari sînt la Telasar?

13 Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arpadului, şi împăratul cetăţii Sefarvaim, Hena şi Iva?``

14 Ezechia a luat scrisoarea din mîna solilor, şi a citit -o. Apoi s'a suit la Casa Domnului, a întins -o înaintea Domnului,

15 şi i -a făcut următoarea rugăciune:

16 ,,Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pămîntului! Tu ai făcut cerurile şi pămîntul!

17 Doamne, pleacă-Ţi urechea, şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii, şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe cari le -a trimes Sanherib ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu!

18 Este adevărat, Doamne, că împăraţii Asiriei au pustiit toate ţările şi ţările lor;

19 şi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mînile omului, de lemn şi de piatră. De aceea i-au nimicit.

20 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mîna lui Sanherib, ca toate împărăţiile pămîntului să ştie că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu!``

21 Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimes să spună lui Ezechia: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut -o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.

22 Iată cuvîntul pe care l -a rostit Domnul împotriva lui: ,Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine.

23 Pe cine ai batjocorit şi ai ocărît tu? Împotriva cui ţi-ai ridicat glasul, şi ţi-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfîntului lui Israel;

24 prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul, şi ai zis: ,Cu mulţimea carălor mele, m'am suit pe vîrful munţilor, pe coastele Libanului, şi voi tăia cedrii lui cei mai înalţi, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui care este ca un pomăt.

25 Am săpat izvoare, şi am băut din apele lor, şi cu talpa picioarelor mele voi seca toate rîurile Egiptului.``

26 ,,Dar n'ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult, şi că le-am hotărît din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăţi tari în nişte mormane de dărîmături.

27 Şi locuitorii lor sînt neputincioşi, spăimîntaţi şi uluiţi: sînt ca iarba de pe cîmp şi verdeaţa fragedă, ca iarba de pe acoperişuri, şi ca grîul care se usucă înainte de a da în spic.

28 Dar Eu ştiu cînd stai jos, cînd ieşi afară, cînd intri, şi cînd eşti mînios împotriva Mea.

29 Deci pentrucă eşti mînios împotriva Mea, şi mîndria ta a ajuns pînă la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale şi zăbala Mea între buzele tale, şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.``

30 ,,Şi acesta să-ţi fie semnul, Ezechia: anul acesta veţi mînca ce va creşte singur dela sine, şi în al doilea an ce va răsări din aceasta; dar în al treilea an, veţi sămăna, veţi secera, veţi sădi vii şi veţi mînca din rodul lor.

31 Şi ce va mai scăpa din casa lui Iuda, şi ce va mai rămînea iarăş va prinde rădăcini de desupt, şi va aduce rod deasupra.

32 Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă, şi din muntele Sionului cei izbăviţi. Iată ce va face rîvna Domnului oştirilor.

33 Deaceea aşa vorbeşte Domnul despre împăratul Asiriei: ,El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeţi în ea, nu -i va sta înainte cu scuturi, şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei.

34 Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit, şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul,

35 căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s'o scap, din pricina Mea, şi din pricina robului Meu David!.``

36 Îngerul Domnului a ieşit, şi a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi cînd s'au sculat dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte.

37 Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi -a ridicat tabăra, a plecat şi s'a întors; şi a rămas la Ninive.

38 Şi, pe cînd stătea cu faţa la pămînt rugîndu-se în casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi Adramalec şi Şareţer l-au lovit cu sabia, şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.

1 Et il arriva qu'aussitôt que le Roi Ezéchias eut entendu ces choses, il déchira ses vêtements, et se couvrit d'un sac; et entra dans la maison de l'Eternel.

2 Puis il envoya Eliakim Maître d'hôtel, et Sebna le Secrétaire, et les anciens d'entre les Sacrificateurs, couverts de sacs, vers Esaïe le Prophète fils d'Amots.

3 Et ils lui dirent; ainsi a dit Ezéchias; ce jour-ci est le jour d'angoisse, et de répréhension, et de blasphème; car les enfants sont venus jusqu'à l'ouverture de la matrice, mais il n'y a point de force pour enfanter.

4 Peut-être que l'Eternel ton Dieu aura entendu les paroles de Rabsaké, lequel le Roi des Assyriens son maître a envoyé pour blasphémer le Dieu vivant, et lui faire outrage, selon les paroles que l'Eternel ton Dieu a ouïes; fais donc requête pour le reste qui se trouve encore.

5 Les serviteurs donc du Roi Ezéchias vinrent vers Esaïe.

6 Et Esaïe leur dit; vous direz ainsi à votre maître; ainsi a dit l'Eternel; ne crains point pour les paroles que tu as entendues, par lesquelles les serviteurs du Roi des Assyriens m'ont blasphémé.

7 Voici, je m'en vais mettre en lui un tel esprit, qu'ayant entendu un certain bruit, il retournera en son pays, et je le ferai tomber par l'épée dans son pays.

8 Or quand Rabsaké s'en fut retourné, il alla trouver le Roi des Assyriens, qui battait Libna; car [Rabsaké] avait appris qu'il était parti de Lachis.

9 [Le Roi] donc [des Assyriens] ouït dire touchant Tirhaka Roi d'Ethiopie; il est sorti pour te combattre; ce qu'ayant entendu, il envoya des messagers vers Ezéchias, en leur disant;

10 Vous parlerez ainsi à Ezéchias Roi de Juda, disant; que ton Dieu auquel tu te confies, ne t'abuse point, en disant; Jérusalem ne sera point livrée en la main du Roi des Assyriens.

11 Voilà, tu as entendu ce que les Rois des Assyriens ont fait à tous les pays, en les détruisant entièrement; et tu échapperais?

12 Les dieux des nations que mes ancêtres ont détruites, [savoir] de Gozan, de Charan, de Retseph, et des enfants d'Héden, qui sont en Phélasar, les ont-ils délivrées?

13 Où est le Roi de Hamath, et le Roi d'Arpad, et le Roi de la ville de Sépharvajim, Hénah et Hivah?

14 Et quand Ezéchias eut reçu les Lettres de la main des messagers, et les eut lues, il monta en la maison de l'Eternel, et Ezéchias les déploya devant l'Eternel.

15 Puis Ezéchias fit sa prière à l'Eternel, [en disant];

16 O Eternel des armées! Dieu d'Israël! qui es assis entre les Chérubins; toi seul es le Dieu de tous les royaumes de la terre; tu as fait les cieux et la terre.

17 O Eternel! incline ton oreille, et écoute; ô Eternel! ouvre tes yeux, et regarde, et écoute toutes les paroles de Sanchérib, lesquelles il m'a envoyé dire pour blasphémer le Dieu vivant.

18 Il est bien vrai, ô Eternel! que les Rois des Assyriens ont détruit tous les pays, et leurs contrées;

19 Et qu'ils ont jeté au feu leurs dieux; car ce n'étaient point des dieux; mais un ouvrage de main d'homme, du bois et de la pierre; c'est pourquoi ils les ont détruits.

20 Maintenant donc, ô Eternel notre Dieu! délivre-nous de la main de [Sanchérib], afin que tous les Royaumes de la terre sachent que toi seul es l'Eternel.

21 Alors Esaïe fils d'Amots envoya vers Ezéchias, pour lui dire; ainsi a dit l'Eternel, le Dieu d'Israël; quant à ce dont tu m'as requis touchant Sanchérib Roi des Assyriens;

22 C'est ici la parole que l'Eternel a prononcée contre lui. La vierge fille de Sion, t'a méprisé, et s'est moquée de toi; la fille de Jérusalem a branlé la tête après toi.

23 Qui as-tu outragé et blasphémé? contre qui as-tu élevé ta voix, et levé tes yeux en haut? c'est contre le Saint d'Israël.

24 Tu as outragé le Seigneur par le moyen de tes serviteurs, et tu as dit; je suis monté avec la multitude de mes chariots sur le haut des montagnes, aux côtés du Liban, je couperai les plus hauts cèdres, et les plus beaux sapins qui y soient, et j'entrerai jusques en son plus haut bout, et en la forêt de son Carmel.

25 J'ai creusé [des sources], et j'en ai bu les eaux; et j'ai tari de la plante de mes pieds tous les ruisseaux des forteresses.

26 N'as-tu pas entendu que déjà dès longtemps j'ai fait cette ville, et que d'ancienneté je l'ai ainsi formée? et maintenant l'aurais-je conservée pour être réduite en désolation, et les villes munies, en monceaux de ruines?

27 Or leurs habitants étant dénués de force ont été épouvantés et confus, et sont devenus [comme] l'herbe des champs; et l'herbe verte, [comme] le foin des toits, qui [est] sec avant qu'il soit monté en tuyau.

28 Mais je sais ton repaire, ta sortie, et ton entrée, et comment tu es furieux contre moi.

29 Parce que tu es furieux contre moi, et que ton insolence est montée à mes oreilles, je mettrai ma boucle en tes narines, et mon mors en ta bouche, et je te ferai retourner par le chemin par lequel tu es venu.

30 Et ceci te sera pour signe, [ô Ezéchias], c'est qu'on mangera cette année ce qui viendra de soi-même aux champs; et en la seconde année, ce qui croîtra encore sans semer; mais la troisième année, vous sèmerez et vous moissonnerez; vous planterez des vignes, et vous en mangerez le fruit.

31 Et ce qui est réchappé, et demeuré de reste dans la maison de Juda, étendra sa racine par-dessous, et elle produira son fruit par-dessus.

32 Car il sortira de Jérusalem quelques restes, et de la montagne de Sion quelques réchappés, la jalousie de l'Eternel des armées fera cela.

33 C'est pourquoi ainsi a dit l'Eternel touchant le Roi des Assyriens; il n'entrera point en cette ville , et il n'y jettera aucune flèche, il ne se présentera point contr'elle avec le bouclier, et il ne dressera point de terrasse contr'elle.

34 Il s'en retournera par le chemin par lequel il est venu, et il n'entrera point en cette ville, dit l'Eternel.

35 Car je garantirai cette ville, afin de la délivrer pour l'amour de moi, et pour l'amour de David mon serviteur.

36 Un Ange donc de l'Eternel sortit, et tua cent quatre-vingt-cinq mille [hommes] au camp des Assyriens; et quand on fut levé de bon matin, voilà c'étaient tous des corps morts.

37 Et Sanchérib Roi des Assyriens partit de là, il s'en alla, et s'en retourna, et se tint à Ninive.

38 Et il arriva qu'étant prosterné dans la maison de Nisroc son Dieu, Adrammélec et Saréetser ses fils le tuèrent avec l'épée; puis ils se sauvèrent au pays d'Ararat, et Esarhaddon son fils régna en sa place.