1 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care îl înviase din morţi.
2 Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din ceice şedeau la masă cu El.
3 Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I -a şters picioarele cu părul ei; şi s'a umplut casa de mirosul mirului.
4 Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să -L vîndă, a zis:
5 ,,De ce nu s'a vîndut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?``
6 Zicea lucrul acesta nu pentrucă purta grijă de săraci, ci pentrucă era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.
7 Dar Isus a zis: ,,Lasă -o în pace; căci ea l -a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
8 Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.``
9 O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care -l înviase din morţi.
10 Preoţii cei mai de seamă au hotărît să omoare şi pe Lazăr,
11 căci din pricina lui mulţi Iudei plecau dela ei şi credeau în Isus.
12 A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
13 a luat ramuri de finic, şi I -a ieşit în întîmpinare, strigînd: ,,Osana! Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!``
14 Isus a găsit un măgăruş, şi a încălecat pe el, dupăcum este scris:
15 ,,Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mînzul unei măgăriţe.``
16 Ucenicii Lui n'au înţeles aceste lucruri dela început; dar, dupăce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le împliniseră cu privire la El.
17 Toţi ceice fuseseră împreună cu Isus, cînd chemase pe Lazăr din mormînt şi -l înviase din morţi, mărturiseau despre El.
18 Şi norodul I -a ieşit în întîmpinare, pentrucă aflase că făcuse semnul acesta.
19 Fariseii au zis deci între ei: ,,Vedeţi că nu cîştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!``
20 Nişte Greci dintre ceice se suiseră să se închine la praznic,
21 s'au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis: ,,Domnule, am vrea să vedem pe Isus.``
22 Filip s'a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.
23 Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
24 Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.
25 Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa vecinică.
26 Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sînt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
27 Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?... Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?... Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta!
28 Tată, proslăveşte Numele Tău!`` Şi din cer, s'a auzit un glas, care zicea: ,,L-am proslăvit, şi -L voi mai proslăvi!``
29 Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: ,,Un înger a vorbit cu El!``
30 Isus a răspuns: ,,Nu pentru Mine s'a auzit glasul acesta, ci pentru voi.
31 Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
32 Şi după ce voi fi înălţat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.`` -
33 Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. -
34 Norodul I -a răspuns: ,,Noi am auzit din Lege că Hristosul rămîne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?``
35 Isus le -a zis: ,,Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii cari aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunerecul: cine umblă în întunerec, nu ştie unde merge.
36 Cîtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.`` Isus le -a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S'a ascuns de ei.
37 Măcar că făsese atîtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
38 ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: ,,Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?``
39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
40 ,,Le -a orbit ochii, şi le -a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.``
41 Isaia a spus aceste lucruri cînd a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El.
42 Totuş, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu -L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
43 Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu.
44 Iar Isus a strigat: ,,Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M'a trimes pe Mine.
45 Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M'a trimes pe Mine.
46 Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămînă în întunerec.
47 Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n'am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea.
48 Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine -l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi.
49 Căci Eu n'am vorbit dela Mine însumi, ci Tatăl, care M'a trimes, El însuş Mi -a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.
50 Şi ştiu că porunca Lui este viaţa vecinică. De aceea lucrurile, pe cari le spun, le spun aşa cum Mi le -a spus Tatăl.``
1 Jésus donc six jours avant Pâque vint à Béthanie, où était Lazare qui avait été mort, et qu'il avait ressuscité des morts.
2 Et on lui fit là un souper, et Marthe servait et Lazare était un de ceux qui étaient à table avec lui.
3 Alors Marie ayant pris une livre de nard pur de grand prix, en oignit les pieds de Jésus, et les essuya avec ses cheveux; et la maison fut remplie de l'odeur du parfum.
4 Alors Judas Iscariot, fils de Simon, l'un de ses Disciples, celui à qui il devait arriver de le trahir, dit :
5 Pourquoi ce parfum n'a-t-il pas été vendu trois cents deniers, et [cet argent] donné aux pauvres?
6 Or il dit cela, non point qu'il se souciât des pauvres, mais parce qu'il était larron, et qu'il avait la bourse, et portait ce qu'on y mettait.
7 Mais Jésus lui dit : laisse-la [faire]; elle l'a gardé pour le jour [de l'appareil] de ma sépulture.
8 Car vous aurez toujours des pauvres avec vous; mais vous ne m'aurez pas toujours.
9 Et de grandes troupes des Juifs ayant su qu'il était là, y vinrent, non seulement à cause de Jésus, mais aussi pour voir Lazare, qu'il avait ressuscité des morts.
10 Sur quoi les principaux Sacrificateurs résolurent de faire mourir aussi Lazare.
11 Car plusieurs des Juifs se retiraient d'avec eux à cause de lui, et croyaient en Jésus.
12 Le lendemain une grande quantité de peuple qui était venu à la Fête, ayant ouï dire que Jésus venait à Jérusalem,
13 Prirent des rameaux de palmes, et sortirent au-devant de lui, et ils criaient : Hosanna! béni soit le Roi d'Israël qui vient au Nom du Seigneur!
14 Et Jésus ayant recouvré un ânon, s'assit dessus, suivant ce qui est écrit :
15 Ne crains point, fille de Sion; voici, ton Roi vient, assis sur le poulain d'une ânesse.
16 Or ses Disciples n'entendirent pas d'abord ces choses ; mais quand Jésus fut glorifié, ils se souvinrent alors que ces choses étaient écrites de lui, et qu'ils avaient fait ces choses à son égard.
17 Et la troupe qui était avec lui, rendait témoignage qu'il avait appelé Lazare hors du sépulcre, et qu'il l'avait ressuscité des morts.
18 C'est pourquoi aussi le peuple alla au-devant de lui; car ils avaient appris qu'il avait fait ce miracle.
19 Sur quoi les Pharisiens dirent entre eux : ne voyez-vous pas que vous n'avancez rien? voici, le monde va après lui.
20 Or il y avait quelques Grecs d'entre ceux qui étaient montés pour adorer [Dieu] pendant la Fête,
21 Lesquels vinrent à Philippe, qui était de Bethsaïda de Galilée, et le prièrent, disant : Seigneur! nous désirons de voir Jésus.
22 Philippe vint, et le dit à André, et André et Philippe le dirent à Jésus.
23 Et Jésus leur répondit, disant : l'heure est venue que le Fils de l'homme doit être glorifié.
24 En vérité, en vérité je vous dis : si le grain de froment tombant dans la terre ne meurt point, il demeure seul; mais s'il meurt, il porte beaucoup de fruit.
25 Celui qui aime sa vie, la perdra; et celui qui hait sa vie en ce monde, la conservera jusque dans la vie éternelle.
26 Si quelqu'un me sert, qu'il me suive; et où je serai, là aussi sera celui qui me sert; et si quelqu'un me sert, mon Père l'honorera.
27 Maintenant mon âme est agitée; et que dirai-je? ô Père! délivre-moi de cette heure; mais c'est pour cela que je suis venu à cette heure.
28 Père glorifie ton Nom : Alors une voix vint du ciel, [disant] : et je l'ai glorifié, et je le glorifierai encore.
29 Et la troupe qui était là, et qui avait ouï [cette voix], disait que c'était un tonnerre qui avait été fait; les autres disaient : un Ange lui a parlé.
30 Jésus prit la parole, et dit : cette voix n'est point venue pour moi, mais pour vous.
31 Maintenant est venu le jugement de ce monde; maintenant le Prince de ce monde sera jeté dehors.
32 Et moi, quand je serai élevé de la terre, je tirerai tous les hommes à moi.
33 Or il disait cela signifiant de quelle mort il devait mourir.
34 Les troupes lui répondirent : nous avons appris par la Loi, que le Christ demeure éternellement, comment donc dis-tu qu'il faut que le Fils de l'homme soit élevé ? Qui est ce Fils de l'homme?
35 Alors Jésus leur dit : la lumière est encore avec vous pour un peu de temps : marchez pendant que vous avez la lumière, de peur que les ténèbres ne vous surprennent; car celui qui marche dans les ténèbres, ne sait où il va.
36 Pendant que vous avez la lumière croyez en la lumière, afin que vous soyez enfants de lumière. Jésus dit ces choses, puis il s'en alla, et se cacha de devant eux.
37 Et quoiqu'il eût fait tant de miracles devant eux, ils ne crurent point en lui.
38 De sorte que cette parole qui a été dite par Esaïe le Prophète, fut accomplie : Seigneur, qui a cru à notre parole, et à qui a été révélé le bras du Seigneur?
39 C'est pourquoi ils ne pouvaient croire, à cause qu'Esaïe dit encore :
40 Il a aveuglé leurs yeux, et il a endurci leur cœur, afin qu'ils ne voient point de leurs yeux, et qu'ils n'entendent du cœur, et qu'ils ne soient convertis, et que je ne les guérisse.
41 Esaïe dit ces choses quand il vit sa gloire, et qu'il parla de lui.
42 Cependant plusieurs des principaux mêmes crurent en lui; mais ils ne le confessaient point à cause des Pharisiens, de peur d'être chassés hors de la Synagogue.
43 Car ils ont mieux aimé la gloire des hommes, que la gloire de Dieu.
44 Or Jésus s'écria, et dit : celui qui croit en moi, ne croit point [seulement] en moi, mais en celui qui m'a envoyé.
45 Et celui qui me contemple, contemple celui qui m'a envoyé.
46 Je suis venu au monde pour [en] être la lumière, afin que quiconque croit en moi ne demeure point dans les ténèbres.
47 Et si quelqu'un entend mes paroles, et ne les croit point, je ne le juge point; car je ne suis point venu pour juger le monde, mais pour sauver le monde.
48 Celui qui me rejette, et ne reçoit point mes paroles, il a qui le juge : la parole que j'ai annoncée, sera celle qui le jugera au dernier jour.
49 Car je n'ai point parlé de moi-même, mais le Père qui m'a envoyé, m'a prescrit ce que j'ai à dire et de quoi je dois parler.
50 Et je sais que son commandement est la vie éternelle; les choses donc que je dis, je les dis comme mon Père me les a dites.