1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2 ,,S'ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteţi voi, şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!
3 Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi?
4 Eu sînt de batjocura prietenilor mei, cînd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură!
5 Dispreţ în nenorocire! -iată zicerea celor fericiţi: dă brînci cui alunecă cu piciorul!
6 Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.
7 Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune;
8 vorbeşte pămîntului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti.
9 Cine nu vede în toate acestea dovada că mîna Domnului a făcut asemenea lucruri?
10 El ţine în mînă sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.
11 Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mîncările?
12 La bătrîni se găseşte înţelepciunea, şi într'o viaţă lungă e priceperea.
13 La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sînt.
14 Ce dărîmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine -l închide El, nimeni nu -l va scăpa.
15 El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pămîntul.
16 El are puterea şi înţelepciunea; El stăpîneşte pe celce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.
17 El ia robi pe sfetnici, şi turbură mintea judecătorilor.
18 El desleagă legătura împăraţilor, şi le pune o frînghie în jurul coapselor.
19 El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici
20 El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrîni.
21 El varsă dispreţul asupra celor mari; El desleagă brîul celor tari.
22 El descopere ce este ascuns în întunerec, El aduce la lumină umbra morţii.
23 El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte; El le întinde pînă departe, şi El le aduce înapoi în hotarele lor.
24 El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,
25 unde bîjbăie prin întunerec, şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi.
1 Mais Job répondit, et dit :
2 Vraiment, êtes-vous tout un peuple; et la sagesse mourra-t-elle avec vous?
3 J'ai du bon sens aussi bien que vous, et je ne vous suis point inférieur; et qui [est-ce qui ne sait] de telles choses?
4 Je suis un homme qui est en risée à son ami, [mais] qui invoquera Dieu, et Dieu lui répondra. On se moque d'un homme qui est juste et droit.
5 Celui dont les pieds sont tout prêts à glisser, est selon la pensée de celui qui est à son aise, un flambeau dont on ne tient plus de compte.
6 Ce sont les tentes des voleurs [qui] prospèrent, et ceux-là sont assurés qui irritent le [Dieu] Fort, et ils sont ceux à qui Dieu remet tout entre les mains.
7 Et, en effet, je te prie, interroge les bêtes, et [chacune d'elles] t'enseignera; ou les oiseaux des cieux, et ils te le déclareront;
8 Ou parle à la terre, et elle t'enseignera; même les poissons de la mer te le raconteront;
9 Qui est-ce qui ne sait toutes ces choses, [et] que c'est la main de l'Eternel qui a fait cela?
10 [Car c'est lui] en la main duquel est l'âme de tout ce qui vit, et l'esprit de toute chair humaine.
11 L'oreille ne discerne-t-elle pas les discours, ainsi que le palais savoure les viandes?
12 La sagesse est dans les vieillards, et l'intelligence [est le fruit] d'une longue vie.
13 Mais en lui est la sagesse et la force; à lui appartient le conseil et l'intelligence.
14 Voilà, il démolira, et on ne rebâtira point; s'il ferme sur quelqu'un, on n'ouvrira point.
15 Voilà, il retiendra les eaux, et tout deviendra sec; il les lâchera, et elles renverseront la terre.
16 En lui est la force et l'intelligence; à lui est celui qui s'égare, et celui qui le fait égarer.
17 Il emmène dépouillés les conseillers, et il met hors du sens les juges.
18 Il détache la ceinture des Rois, et il serre leurs reins de sangles.
19 Il emmène nus ceux qui sont en autorité, et il renverse les forts.
20 Il ôte la parole à ceux qui sont les plus assurés en leurs discours, et il prive de sens les anciens.
21 Il répand le mépris sur les principaux; il rend lâche la ceinture des forts.
22 Il met en évidence les choses qui étaient cachées dans les ténèbres, et il produit en lumière l'ombre de la mort.
23 Il multiplie les nations, et les fait périr; il répand çà et là les nations, et puis il les ramène.
24 Il ôte le cœur aux Chefs des peuples de la terre, et les fait errer dans les déserts où il n'y a point de chemin.
25 Ils vont à tâtons dans les ténèbres, sans aucune clarté, et il les fait chanceler comme des gens ivres.