1 Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:

2 ,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?

3 Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?

4 Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

5 Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

6 Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

7 Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

8 Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

9 Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?

10 Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.

11 Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...

12 Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

13 Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

14 ,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

15 Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,

16 cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

17 Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,

18 ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,

19 cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.

20 ,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.

21 Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

22 El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;

23 aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.

24 Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

25 Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,

26 şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

27 Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,

28 şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.

29 Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.

30 Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

31 Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.

32 Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.

33 Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

34 Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.

35 El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```

1 Alors Eliphas Témanite prit la parole, et dit :

2 Un homme sage proférera-t-il dans ses réponses une science aussi légère que le vent, des opinions vaines; et remplira-t-il son ventre du vent d'Orient;

3 Disputant avec des discours qui ne servent de rien, et avec des paroles dont on ne peut tirer aucun profit?

4 Certainement tu abolis la crainte [de Dieu], et tu anéantis peu à peu la prière qu'on doit présenter au [Dieu] Fort.

5 Car ta bouche fait connaître ton iniquité, et tu as choisi un langage trompeur.

6 C'est ta bouche qui te condamne, et non pas moi; et tes lèvres témoignent contre toi.

7 Es-tu le premier homme né? ou as-tu été formé avant les montagnes?

8 As-tu été instruit dans le conseil secret de Dieu, et renfermes-tu seul la sagesse?

9 Que sais-tu que nous ne sachions? quelle connaissance as-tu que nous n'ayons?

10 Il y a aussi parmi nous des hommes à cheveux blancs, et des gens d'une fort grande vieillesse, il y en a même de plus âgés que ton père.

11 Les consolations du [Dieu] Fort te semblent-elles trop petites? et as-tu quelque chose de caché par-devers toi?

12 Qu'est-ce qui t'ôte le cœur, et pourquoi clignes-tu les yeux?

13 Que tu pousses ton souffle contre le [Dieu] Fort, et que tu fasses sortir de ta bouche de tels discours?

14 Qu'est-ce que de l'homme [mortel], qu'il soit pur, et de celui qui est né de femme, qu'il soit juste?

15 Voici, [le Dieu fort] ne s'assure point sur ses saints, et les cieux ne se trouvent point purs devant lui;

16 Et combien plus l'homme, qui boit l'iniquité comme l'eau, est-il abominable et impur?

17 Je t'enseignerai, écoute-moi, et je te raconterai ce que j'ai vu;

18 Savoir ce que les sages ont déclaré, et qu'ils n'ont point caché; ce qu'ils avaient [reçu] de leurs pères;

19 Eux à qui seuls la terre a été donnée, et parmi lesquels l'étranger n'est point passé.

20 Le méchant est [comme] en travail d'enfant tous les jours de sa vie, et un [petit] nombre d'années est réservé à l'homme violent.

21 Un cri de frayeur est dans ses oreilles; au milieu de la paix [il croit] que le destructeur se jette sur lui.

22 Il ne croit point pouvoir sortir des ténèbres; et il est toujours regardé de l'épée.

23 Il court après le pain, en [disant]: où y en a-t-il? il sait que le jour de ténèbres est tout prêt, et il le touche comme avec la main.

24 L'angoisse et l'adversité l'épouvantent, et chacune l'accable, comme un Roi équipé pour le combat.

25 Parce qu'il a élevé sa main contre le [Dieu] Fort, et qu'il s'est roidi contre le Tout-puissant;

26 Il lui sautera au collet, [et] sur l'épaisseur de ses gros boucliers.

27 Parce que la graisse aura couvert son visage, et qu'elle aura fait des replis sur son ventre.

28 Et qu'il aura habité dans les villes détruites, et dans des maisons où il ne demeurait plus personne, et qui étaient réduites en monceaux de pierres.

29 Mais il n'en sera pas plus riche, car ses biens ne subsisteront point, et leur entassement ne se répandra point sur la terre.

30 Il ne pourra point se tirer des ténèbres; la flamme séchera ses branches encore tendres; il s'en ira par le souffle de la bouche du [Tout-puissant].

31 Qu'il ne s'assure [donc] point sur la vanité par laquelle il a été séduit, car son changement lui sera inutile.

32 Ce sera fait de lui avant son temps, ses branches ne reverdiront point.

33 On lui ravira son aigret comme à une vigne; et on [lui] fera tomber ses boutons comme à un olivier.

34 Car la bande des hypocrites sera désolée; le feu dévorera les tentes de [ceux qui reçoivent les] présents.

35 Ils conçoivent le travail, et ils enfantent le tourment, et machinent dans le cœur des fraudes.