1 Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mîna uscată.

2 Ei pîndeau pe Isus să vadă dacă -l va vindeca în ziua Sabatului, ca să -L poată învinui.

3 Şi Isus a zis omului, care avea mîna uscată: ,,Scoală-te, şi stai la mijloc!``

4 Apoi le -a zis: ,,Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s'o pierzi?`` Dar ei tăceau.

5 Atunci, rotindu-Şi privirile cu mînie peste ei, şi mîhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: ,,Întinde-ţi mîna!`` El a întins -o, şi mîna i s'a făcut sănătoasă.

6 Fariseii au ieşit afară, şi s'au sfătuit îndată cu Irodianii cum să -L piardă.

7 Isus S'a dus cu ucenicii Săi la mare. După El a mers o mare mulţime de oameni din Galileia; şi o mare mulţime de oameni din Iudea,

8 din Ierusalim, din Idumea, de dincolo de Iordan, şi dimprejurul Tirului şi Sidonului, cînd a auzit tot ce făcea, a venit la El.

9 Isus a poruncit ucenicilor să -I ţină la îndemînă o corăbioară, ca să nu fie îmbulzit de norod.

10 Căci El vindeca pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli, se înghesuiau spre El ca să se atingă de El.

11 Duhurile necurate, cînd Îl vedeau, cădeau la pămînt înaintea Lui, şi strigau: ,,Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.``

12 Dar El le poruncea îndată cu totdinadinsul să nu -L facă cunoscut.

13 În urmă, Isus S'a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, şi ei au venit la El.

14 A rînduit dintre ei doisprezece, ca să -i aibă cu Sine, şi să -i trimeată să propovăduiască.

15 Le -a dat şi putere să vindece boalele şi să scoată dracii.

16 Iată cei doisprezece, pe cari i -a rînduit: Simon, căruia i -a pus numele Petru;

17 Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le -a pus numele Boanerghes, care, tîlmăcit, înseamnă: ,,Fiii tunetului;``

18 Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Cananitul,

19 şi Iuda Iscarioteanul, care L -a şi vîndut.

20 Au venit în casă, şi s'a adunat din nou norodul, aşa că nu puteau nici măcar să prînzească.

21 Rudele lui Isus, cînd au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mîna pe El. Căci ziceau: ,,Şi -a ieşit din minţi.``

22 Şi cărturarii, cari se pogorîseră din Ierusalim, ziceau: ,,Este stăpînit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.``

23 Isus i -a chemat la El, şi le -a zis, în pilde: ,,Cum poate Satana să scoată afară pe Satana?

24 Dacă o împărăţie este desbinată împotriva ei însăş, împărăţia aceea nu poate dăinui.

25 Şi dacă o casă este desbinată împotriva ei însăş, casa aceea nu poate dăinui.

26 Tot astfel, dacă Satana se răscoală împotriva lui însuş, este desbinat, şi nu poate dăinui, ci s'a isprăvit cu el.

27 Nimeni nu poate să intre în casa unui om tare şi să -i jăfuiască gospodăria, decît dacă a legat mai întîi pe omul acela tare; numai atunci îi va jăfui casa.

28 Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele, pe cari le vor rosti oamenii, li se vor ierta;

29 dar oricine va huli împotriva Duhului Sfînt, nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat vecinic.``

30 Aceasta, pentrucă ei ziceau: ,,Are un duh necurat.``

31 Atunci au venit mama şi fraţii Lui, şi, stînd afară, au trimes să -L cheme.

32 Mulţimea şedea în jurul Lui, cînd I-au spus: ,,Iată că mama Ta şi fraţii Tăi sînt afară şi Te caută.``

33 El a răspuns: ,,Cine este mama Mea, şi fraţii Mei?``

34 Apoi, aruncîndu-Şi privirile peste cei ce şedeau împrejurul Lui: ,,Iată,`` a zis El, ,,mama Mea şi fraţii Mei!

35 Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.``

1 Puis il entra encore dans la Synagogue, et il y avait là un homme qui avait une main sèche.

2 Et ils l'observaient, pour voir s'il le guérirait le [jour du] Sabbat, afin de l'accuser.

3 Et [Jésus] dit à l'homme qui avait la main sèche : lève-toi, et [te place] là au milieu.

4 Puis il leur dit : est-il permis de faire du bien [les jours] de Sabbat, ou de faire du mal? de sauver une personne, ou de la tuer? mais ils se turent.

5 Alors les regardant de tous côtés avec indignation, et étant tout ensemble affligé de l'endurcissement de leur cœur, il dit à cet homme : étends ta main; et il l'étendit; et sa main fut rendue saine comme l'autre.

6 Alors les Pharisiens étant sortis, ils consultèrent contre lui avec les Hérodiens, comment ils feraient pour le perdre.

7 Mais Jésus se retira avec ses Disciples vers la mer, et une grande multitude le suivit de Galilée, et de Judée, et de Jérusalem, et d'Idumée, et de delà le Jourdain.

8 Et ceux des environs de Tyr et de Sidon, ayant entendu les grandes choses qu'il faisait, vinrent vers lui en grand nombre.

9 Et il dit à ses Disciples, qu'une petite nacelle ne bougeât point de là pour le servir, à cause des troupes, afin qu'elles ne le pressassent point.

10 Car il en avait guéri beaucoup, de sorte que tous ceux qui étaient affligés de quelque fléau, se jetaient sur lui, pour le toucher.

11 Et les esprits immondes, quand ils le voyaient, se prosternaient devant lui, et s'écriaient, en disant : tu es le Fils de Dieu.

12 Mais il leur défendait avec de grandes menaces de le faire connaître.

13 Puis il monta sur une montagne, et appela ceux qu'il voulut, et ils vinrent à lui.

14 Et il en ordonna douze pour être avec lui, et pour les envoyer prêcher;

15 Et afin qu'ils eussent la puissance de guérir les maladies, et de chasser les démons hors [des possédés].

16 [Et ce sont ici les noms de ces douze], Simon qu'il surnomma Pierre.

17 Et Jacques fils de Zébédée, et Jean, frère de Jacques, auxquels il donna le nom de Boanergès, qui veut dire, fils de tonnerre.

18 Et André, et Philippe, et Barthélemy, et Matthieu, et Thomas, et Jacques [fils] d'Alphée, et Thaddée, et Simon le Cananéen,

19 Et Judas Iscariot, qui même le trahit.

20 Puis ils vinrent en la maison, et il s'y assembla encore une si grande multitude, qu'ils ne pouvaient pas même prendre leur repas.

21 Et quand ses parents eurent entendu cela, ils sortirent pour se saisir de lui; car ils disaient qu'il était hors du sens.

22 Et les Scribes qui étaient descendus de Jérusalem, disaient : Il a Béelzébul, et il chasse les démons par le prince des démons.

23 Mais [Jésus] les ayant appelés, leur dit par des similitudes : comment Satan peut-il chasser Satan dehors?

24 Car si un Royaume est divisé contre soi-même, ce Royaume-là ne peut point subsister.

25 Et si une maison est divisée contre elle-même, cette maison-là ne peut point subsister.

26 Si donc Satan s'élève contre lui-même, et est divisé, il ne peut point se soutenir, mais il tend à sa fin.

27 Nul ne peut entrer dans la maison d'un homme fort, et piller son bien, si auparavant il n'a lié l'homme fort; mais alors il pillera sa maison.

28 En vérité je vous dis, que toutes sortes de péchés seront pardonnés aux enfants des hommes, et aussi [toutes sortes] de blasphèmes par lesquels ils auront blasphémé;

29 Mais quiconque aura blasphémé contre le Saint-Esprit, n'aura jamais de pardon, mais il sera soumis à une condamnation éternelle.

30 Or c'était parce qu'ils disaient : il est possédé d'un esprit immonde.

31 Sur cela ses frères et sa mère arrivèrent là, et se tenant dehors ils l'envoyèrent appeler; et la multitude était assise autour de lui.

32 Et on lui dit : voilà ta mère et tes frères là dehors, qui te demandent.

33 Mais il leur répondit, en disant : qui est ma mère, et qui sont mes frères?

34 Et après avoir regardé de tous côtés ceux qui étaient assis autour de lui, il dit : voici ma mère et mes frères.

35 Car quiconque fera la volonté de Dieu, celui-là est mon frère, et ma sœur, et ma mère.