1 Aşa dar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi desvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osîndeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.

2 Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvîrşesc astfel de lucruri, este potrivită cu adevărul.

3 Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvîrşesc astfel de lucruri, şi pe cari le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

4 Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?

5 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mînie pentru ziua mîniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,

6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

7 Şi anume, va da viaţa vecinică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;

8 şi va da mînie şi urgie celor ce, din duh de gîlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.

9 Necaz şi strîmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întîi peste Iudeu, apoi peste Grec.

10 Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întîi peste Iudeu, apoi peste Grec.

11 Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.

12 Toţi ceice au păcătuit fără lege, vor pieri fără lege; şi toţi ceice au păcătuit avînd lege, vor fi judecaţi după lege.

13 Pentrucă nu cei ce aud Legea, sînt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi.

14 Cînd Neamurile, măcar că n'au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n'au o lege, îşi sînt singuri lege;

15 şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gîndurile lor, cari sau se învinovăţesc sau se desvinovăţesc între ele.

16 Şi faptul acesta se va vedea în ziua cînd, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

17 Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazimi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,

18 care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentrucă eşti învăţat de Lege;

19 tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sînt în întunerec,

20 povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentrucă în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; -

21 tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: ,,Să nu furi,`` furi?

22 Tu care zici: ,,Să nu preacurveşti,`` preacurveşti? Tu, căruia ţi -e scîrbă de idoli, le jăfuieşti templele?

23 Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?

24 Căci ,,din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri``, după cum este scris.

25 Tăierea împrejur, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur.

26 Dacă deci, cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?

27 Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea, nu te va osîndi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea împrejur?

28 Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne.

29 Ci Iudeu este acela care este Iudeu înlăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu dela oameni, ci dela Dumnezeu.

1 C'est pourquoi, ô homme! qui que tu sois qui juges les [autres], tu es sans excuse; car en ce que tu juges les autres, tu te condamnes toi-même, puisque toi qui juges, commets les mêmes choses.

2 Or nous savons que le jugement de Dieu est selon la vérité sur ceux qui commettent de telles choses.

3 Et penses-tu, ô homme! qui juges ceux qui commettent de telles choses, et qui les commets, que tu doives échapper au jugement de Dieu?

4 Ou méprises-tu les richesses de sa douceur, et de sa patience, et de sa longue attente; ne connaissant pas que la bonté de Dieu te convie à la repentance.

5 Mais par ta dureté, et par ton cœur qui est sans repentance, tu t'amasses la colère pour le jour de la colère, et de la manifestation du juste jugement de Dieu :

6 Qui rendra à chacun selon ses œuvres;

7 [Savoir] la vie éternelle à ceux qui persévérant à bien faire, cherchent la gloire, l'honneur et l'immortalité.

8 Mais il y aura de l'indignation et de la colère contre ceux qui sont contentieux, et qui se rebellent contre la vérité, et obéissent à l'injustice.

9 Il y aura tribulation et angoisse sur toute âme d'homme qui fait le mal, du Juif premièrement, puis aussi du Grec;

10 Mais gloire, honneur, et paix à chacun qui fait le bien; au Juif premièrement, puis aussi au Grec.

11 Parce que Dieu n'a point d'égard à l'apparence des personnes.

12 Car tous ceux qui auront péché sans la Loi, périront aussi sans la Loi; et tous ceux qui auront péché en la Loi, seront jugés par la Loi.

13 ( Parce que ce ne sont pas ceux qui écoutent la Loi, qui sont justes devant Dieu; mais ce sont ceux qui observent la Loi, qui seront justifiés.

14 Or quand les Gentils, qui n'ont point la Loi, font naturellement les choses qui sont de la Loi, n'ayant point la Loi, ils sont Loi à eux-mêmes.

15 Et ils montrent par là que l'œuvre de la Loi est écrite dans leurs cœurs; leur conscience leur rendant témoignage, et leurs pensées s'accusant entre elles, ou aussi s'excusant.)

16 [Tous, dis-je, donc seront jugés] au jour que Dieu jugera les secrets des hommes par Jésus-Christ, selon mon Evangile.

17 Voici, tu portes le nom de Juif, tu te reposes entièrement sur la Loi, et tu te glorifies en Dieu;

18 Tu connais sa volonté, et tu sais discerner ce qui est contraire, étant instruit par la Loi;

19 Et tu te crois être le conducteur des aveugles, la lumière de ceux qui sont dans les ténèbres;

20 Le docteur des ignorants, le maître des idiots, ayant le modèle de la connaissance et de la vérité dans la Loi.

21 Toi donc qui enseignes les autres, ne t'enseignes-tu point toi-même? toi qui prêches qu'on ne doit point dérober, tu dérobes.

22 Toi qui dis qu'on ne doit point commettre adultère, tu commets adultère? toi qui as en abomination les idoles, tu commets des sacrilèges.

23 Toi qui te glorifies en la Loi, tu déshonores Dieu par la transgression de la Loi.

24 Car le nom de Dieu est blasphémé à cause de vous parmi les Gentils comme il est écrit.

25 Or il est vrai que la Circoncision est profitable, si tu gardes la Loi; mais si tu es transgresseur de la Loi, ta Circoncision devient prépuce.

26 Mais si [celui qui a] le prépuce garde les ordonnances de la Loi, son prépuce ne lui sera-t-il point réputé pour Circoncision?

27 Et si celui qui a naturellement le prépuce, accomplit la Loi, ne te jugera-t-il pas, toi qui dans la lettre et dans la Circoncision es transgresseur de la Loi?

28 Car celui-là n'est point Juif, qui ne l'est qu'au-dehors, et celle-là n'est point la [véritable] Circoncision, qui est faite par dehors en la chair.

29 Mais celui-là est Juif, qui l'est au-dedans; et la [véritable] Circoncision est celle qui est du cœur en esprit, [et] non pas dans la lettre; et la louange de ce [Juif] n'est point des hommes, mais de Dieu.