1 (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca ,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plîngerile mele?

2 Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă.

3 Totuş Tu eşti Cel Sfînt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.

4 În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi -i izbăveai.

5 Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămîneau de ruşine.

6 Dar eu sînt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.

7 Toţi ceice mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:

8 ,,S'a încrezut în Domnul! Să -l mîntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubeşte!`` -

9 Da, Tu m'ai scos din pîntecele mamei, m'ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele;

10 de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta, din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.

11 Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.

12 O mulţime de tauri sînt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.

13 Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte.

14 Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu.

15 Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus în ţărîna morţii.

16 Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mînile şi picioarele:

17 toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pîndesc şi mă privesc;

18 îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.

19 Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!

20 Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor!

21 Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!

22 Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.

23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi -L! Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi -L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel!

24 Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă cînd strigă către El.

25 În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.

26 Cei săraci vor mînca şi se vor sătura, ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!

27 Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.

28 Căci a Domnului este împărăţia: El stăpîneşte peste neamuri.

29 Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa.

30 O sămînţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei.

31 Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.

1 Psaume de David, [donné] au maître chantre, [pour le chanter] sur Ajelet-Hassachar. Mon Dieu! mon Dieu! pourquoi m'as-tu abandonné, t'éloignant de ma délivrance, et des paroles de mon rugissement?

2 Mon Dieu! je crie de jour, mais tu ne réponds point; et de nuit, et je ne cesse point.

3 Toutefois tu es le Saint habitant [au milieu des] louanges d'Israël.

4 Nos pères se sont confiés en toi; ils se sont confiés, et tu les as délivrés;

5 Ils ont crié vers toi, et ils ont été délivrés; ils se sont appuyés sur toi, et ils n'ont point été confus.

6 Mais moi, je suis un ver, et non point un homme, l'opprobre des hommes, et le méprisé du peuple.

7 Tous ceux qui me voient, se moquent de moi; ils me font la moue; ils branlent la tête.

8 Il s'abandonne, disent-ils, à l'Eternel; qu'il le délivre, et qu'il le retire, puisqu'il prend son bon plaisir en lui.

9 Cependant c'est toi qui m'as tiré hors du ventre [de ma mère], qui m'as mis en sûreté lorsque j'étais aux mamelles de ma mère.

10 J'ai été mis en ta charge dès la matrice; tu es mon [Dieu] Fort dès le ventre de ma mère.

11 Ne t'éloigne point de moi; car la détresse est près [de moi], et il n'y a personne qui me secoure.

12 Plusieurs taureaux m'ont environné; de puissants [taureaux] de Basan m'ont entouré.

13 Ils ont ouvert leur gueule contre moi, [comme] un lion déchirant et rugissant.

14 Je me suis écoulé comme de l'eau, et tous mes os sont déjoints; mon cœur est comme de la cire, s'étant fondu dans mes entrailles.

15 Ma vigueur est desséchée comme de la brique, et ma langue tient à mon palais, et tu m'as mis dans la poussière de la mort.

16 Car des chiens m'ont environné, une assemblée de méchants m'a entouré; ils ont percé mes mains et mes pieds.

17 Je compterais tous mes os un par un; ils me contemplent, ils me regardent.

18 Ils partagent entr’eux mes vêtements, et jettent le sort sur ma robe.

19 Toi donc, Eternel! ne t'éloigne point; ma force, hâte-toi de me secourir.

20 Délivre ma vie de l'épée, [délivre] mon unique de la patte du chien.

21 Délivre-moi de la gueule du lion, et réponds-moi [en me retirant] d'entre les cornes des licornes.

22 Je déclarerai ton Nom à mes frères, je te louerai au milieu de l'assemblée.

23 Vous qui craignez l'Eternel, louez le; toute la race de Jacob, glorifiez-le; et toute la race d'Israël redoutez-le.

24 Car il n'a point méprisé ni dédaigné l'affliction de l'affligé, et n'a point caché sa face arrière de lui; mais quand l'affligé a crié vers lui, il l'a exaucé.

25 Ma louange commencera par toi dans la grande assemblée; je rendrai mes vœux en la présence de ceux qui te craignent.

26 Les débonnaires mangeront, et seront rassasiés; ceux qui cherchent l'Eternel le loueront; votre cœur vivra à perpétuité.

27 Tous les bouts de la terre s'en souviendront, et ils se convertiront à l'Eternel, et toutes les familles des nations se prosterneront devant toi.

28 Car le règne appartient à l'Eternel, et il domine sur les nations.

29 Tous les gens de la terre mangeront, et se prosterneront devant lui; tous ceux qui descendent en la poudre s'inclineront, même celui qui ne peut garantir sa vie.

30 La postérité le servira, [et] sera consacrée au Seigneur d'âge en âge.

31 Ils viendront, et ils publieront sa justice au peuple qui naîtra, parce qu'il aura fait ces choses.