1 (Un psalm. O cîntare pentru sfinţirea Casei Domnului, făcută de David.) Te înalţ, Doamne, căci m'ai ridicat, şi n'ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine.

2 Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, şi Tu m'ai vindecat.

3 Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din locuinţa morţilor, Tu m'ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară în groapă.

4 Cîntaţi Domnului, voi cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfînt!

5 Căci mînia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plînsul, iar dimineaţa veselia.

6 Cînd îmi mergea bine, ziceam: ,,Nu mă voi clătina niciodată!``

7 Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezasei pe un munte tare... dar Ţi-ai ascuns Faţa, şi m'am turburat.

8 Doamne, eu am strigat către tine, şi m'am rugat Domnului, zicînd:

9 ,,Ce vei cîştiga dacă-mi verşi sîngele, şi mă pogori în groapă? Poate să Te laude ţărîna? Poate ea să vestească credincioşia Ta?

10 Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!`` -

11 Şi mi-ai prefăcut tînguirile în veselie, mi-ai deslegat sacul de jale, şi m'ai încins cu bucurie,

12 pentruca inima mea să-Ţi cînte, şi să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!

1 Psaume, [qui fut] un Cantique de la dédicace de la maison de David. Eternel, je t'exalterai, parce que tu m'as délivré et que tu n'as pas réjoui mes ennemis [de ma défaite].

2 Eternel mon Dieu, j'ai crié vers toi, et tu m'as guéri.

3 Eternel, tu as fait remonter mon âme du sépulcre; tu m'as rendu la vie, afin que je ne descendisse point en la fosse.

4 Psalmodiez à l'Eternel, vous ses bien-aimés, et célébrez la mémoire de sa Sainteté.

5 Car il n'y a qu'un moment en sa colère, [mais il y a toute] une vie en sa faveur; la lamentation loge-t-elle le soir chez nous? le chant de triomphe y est le matin.

6 Quand j'étais en ma prospérité, je disais : je ne serai jamais ébranlé.

7 Eternel, par ta faveur tu avais fait que la force se tenait en ma montagne; as-tu caché ta face? J'ai été tout effrayé.

8 Eternel, j'ai crié à toi, et j'ai présenté ma supplication à l'Eternel, [en disant] :

9 Quel profit y aura-t-il en mon sang, si je descends dans la fosse? la poudre te célébrera-t-elle? prêchera-t-elle ta vérité?

10 Eternel, écoute, et aie pitié de moi; Eternel, sois-moi en aide.

11 Tu as changé mon deuil en allégresse; tu as détaché mon sac, et tu m'as ceint de joie.

12 Afin que ma langue te psalmodie, et ne se taise point. Eternel, mon Dieu! je te célébrerai à toujours.