1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. O cîntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!
2 Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt,
3 din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mînie.
4 Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii,
5 mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.
6 Eu zic: ,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!``
7 Da, aş fugi departe de tot, şi m'aş duce să locuiesc în pustie. -(Oprire).
8 Aş fugi în grabă la un adăpost de vîntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.
9 Nimiceşte -i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;
10 zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sînt în sînul ei;
11 răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
12 Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m'aş ascunde dinaintea lui.
13 Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!
14 Noi, cari trăiam împreună într'o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
15 Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.
16 Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.
17 Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.
18 Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sînt împotriva mea!
19 Dumnezeu va auzi, şi -i va smeri, El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.
20 Ei pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legămîntul.
21 Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii.
22 Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
23 Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!
1 Maskil de David, [donné] au maître chantre, [pour le chanter] sur Néguinoth. Ô Dieu! prête l'oreille à ma requête, et ne te cache point arrière de ma supplication.
2 Ecoute-moi, et m'exauce, je verse des larmes dans ma méditation et je suis agité.
3 A cause du bruit que fait l'ennemi, [et] à cause de l'oppression du méchant; car ils font tomber sur moi tout outrage, et ils me haïssent jusques à la fureur.
4 Mon cœur est au-dedans de moi comme en travail d'enfant, et des frayeurs mortelles sont tombées sur moi.
5 La crainte et le tremblement se sont jetés sur moi, et l'épouvantement m'a couvert.
6 Et j'ai dit : Ô qui me donnerait des ailes de pigeon? je m'envolerais, et je me poserais en quelque endroit.
7 Voilà, je m'enfuirais bien loin, et je me tiendrais au désert; Sélah.
8 Je me hâterais de me garantir de ce vent excité par la tempête.
9 Seigneur, engloutis-les, divise leur langue; car j'ai vu la violence et les querelles en la ville.
10 Elles l'environnent jour et nuit sur ses murailles; l'outrage et le tourment sont au milieu d'elle.
11 Les calamités sont au milieu d'elle, et la tromperie et la fraude ne partent point de ses places.
12 Car ce n'est pas mon ennemi qui m'a diffamé, autrement je l'eusse souffert; [ce] n'est point celui qui m'a en haine qui s'est élevé contre moi, autrement je me fusse caché de lui.
13 Mais c'est toi, ô homme! qui étais estimé autant que moi, mon gouverneur, et mon familier;
14 Qui prenions plaisir à communiquer [nos] secrets ensemble, [et] qui allions de compagnie en la maison de Dieu.
15 Que la mort, comme un exacteur, se jette sur eux! qu'ils descendent tous vifs en la fosse! Car il n'y a que des maux parmi eux dans leur assemblée.
16 [Mais] moi je crierai à Dieu, et l'Eternel me délivrera.
17 Le soir, et le matin, et à midi je parlerai et je m'émouvrai, et il entendra ma voix.
18 Il délivrera mon âme en paix de la guerre qu'on me fait; car j'ai à faire contre beaucoup de gens.
19 Le [Dieu] Fort l'entendra, et les accablera; car il préside de toute ancienneté; Sélah! Parce qu'il n'y a point de changement en eux, et qu'ils ne craignent point Dieu.
20 [Chacun d'eux] a jeté ses mains sur ceux qui vivaient paisiblement avec lui, [et] a violé son accord.
21 Les paroles de sa bouche sont plus douces que le beurre, mais la guerre est dans son cœur; ses paroles sont plus douces que l'huile, néanmoins elles sont tout autant d'épées nues.
22 Rejette ta charge sur l'Eternel, et il te soulagera : il ne permettra jamais que le juste tombe.
23 Mais toi, ô Dieu! tu les précipiteras au puits de la perdition : les hommes sanguinaires et trompeurs ne parviendront point à la moitié de leurs jours : mais je m'assurerai en toi.