1 (Către mai marele cîntăreţior. O cîntare. Un psalm.) Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pămîntului.

2 Cîntaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre.

3 Ziceţi lui Dumnezeu: ,,Cît de înfricoşate sînt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.

4 Tot pămîntul se închină înaintea Ta, şi cîntă în cinstea Ta, cîntă Numele Tău. -

5 Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu! Ce înfricoşat este El, cînd lucrează asupra fiilor oamenilor!

6 El a prefăcut marea în pămînt uscat, şi rîul a fost trecut cu piciorul: atunci ne-am bucurat în El.

7 El stăpîneşte pe vecie, prin puterea Lui. Ochii Lui urmăresc pe neamuri, ca cei răsvrătiţi să nu se mai scoale împotriva Lui! -

8 Binecuvîntaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!

9 El ne -a păstrat sufletul cu viaţă, şi n'a îngăduit să ni se clatine piciorul.

10 Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.

11 Ne-ai adus în laţ, şi ne-ai pus o grea povară pe coapse.

12 Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc şi prin apă: dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.

13 De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi de tot, îmi voi împlini juruinţele făcute Ţie,

14 juruinţe, cari mi-au ieşit de pe buze, pe cari mi le -a rostit gura cînd eram la strîmtoare.

15 Îţi voi aduce oi grase, ca ardere de tot, cu grăsimea berbecilor, voi jertfi oi împreună cu ţapi. -(Oprire).

16 Veniţi de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi voi istorisi cei a făcut El sufletului meu.

17 Am strigat către El cu gura mea, şi îndată lauda a fost pe limba mea.

18 Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m'ar fi ascultat Domnul.

19 Dar Dumnezeu m'a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.

20 Binecuvîntat să fie Dumnezeu, care nu mi -a lepădat rugăciunea, şi nu mi -a îndepărtat bunătatea Lui!

1 Cantique de Psaume, [donné] au maître chantre. Toute la terre, jetez des cris de réjouissance à Dieu.

2 Psalmodiez la gloire de son Nom, rendez sa louange glorieuse.

3 Dites à Dieu : ô que tu es terrible en tes exploits! Tes ennemis te mentiront à cause de la grandeur de ta force.

4 Toute la terre se prosternera devant toi, et te psalmodiera; elle psalmodiera ton Nom; Sélah.

5 Venez, et voyez les œuvres de Dieu : il est terrible en exploits sur les fils des hommes.

6 Il a fait de la mer une terre sèche; on a passé le fleuve à pied sec; [et] là nous nous sommes réjouis en lui.

7 Il domine par sa puissance éternellement; ses yeux prennent garde sur les nations; les revêches ne se pourront point élever; Sélah.

8 Peuples, bénissez notre Dieu, et faites retentir le son de sa louange.

9 C'est lui qui a remis notre âme en vie, et qui n'a point permis que nos pieds bronchassent.

10 Car, ô Dieu! tu nous avais sondés, tu nous avais affinés comme on affine l'argent.

11 Tu nous avais amenés aux filets, tu avais mis une étreinte en nos reins.

12 Tu avais fait monter les hommes sur notre tête, et nous étions entrés dans le feu et dans l'eau; mais tu nous as fait entrer en un lieu fertile.

13 J'entrerai dans ta maison avec des holocaustes; [et] je te rendrai mes vœux.

14 Lesquels mes lèvres ont proférés, et que ma bouche a prononcés, lorsque j'étais en détresse.

15 Je t'offrirai des holocaustes de bêtes mœlleuses, avec la graisse des moutons, laquelle on fait fumer; je te sacrifierai des taureaux et des boucs; Sélah.

16 Vous tous qui craignez Dieu, venez, écoutez, et je raconterai ce qu'il a fait à mon âme.

17 Je l'ai invoqué de ma bouche, et il a été exalté par ma langue.

18 Si j'eusse médité quelque outrage dans mon cœur, le Seigneur ne m'eût point écouté.

19 Mais certainement Dieu m'a écouté, [et] il a été attentif à la voix de ma supplication.

20 Béni soit Dieu qui n'a point rejeté ma supplication, et qui n'a point éloigné de moi sa gratuité.