1 Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:
2 ,Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!
3 Căci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele.`
4 Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.
5 Iov a zis: ,Sînt nevinovat Şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;
6 am dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sînt fără păcat.`
7 Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa,
8 care să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mînă în mînă cu cei nelegiuiţi?
9 Căci el a zis: ,Nu -i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.`
10 Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!
11 El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.
12 Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvîrşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.
13 Cine L -a însărcinat să cîrmuiască pămîntul? Cine I -a dat lumea în grija Lui?
14 Dacă nu s'ar gîndi decît la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,
15 tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s'ar întoarce în ţărînă.
16 Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele!
17 Oare ar putea să domnească un vrăjmaş al dreptăţii? Şi vei osîndi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,
18 care strigă către împăraţi: ,Netrebnicilor!` Şi către domnitori: ,Nelegiuiţilor!`
19 Care nu caută la faţa celor mari, şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentrucă toţi sînt lucrarea mînilor Lui?
20 Într'o clipă, ei îşi pierd viaţa. La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere, fără amestecul mînii vreunui om.
21 Căci Dumnezeu vede purtatea tuturor, priveşte paşii fiecăruia.
22 Nu este nici întunerec, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.
23 Dumnezeu n'are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.
24 El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare, şi pune pe alţii în locul lor.
25 Căci El cunoaşte faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sînt zdrobiţi.
26 Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi, în faţa tuturor.
27 Abătîndu-se dela El, şi părăsindtoate căile Lui,
28 ei au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.
29 Dacă dă El pace, cine poate s'o turbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să -L vadă? La fel se poartă fie cu un popor, fie cu un om,
30 pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpînească şi să nu mai fie o cursă pentru popor.
31 Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu: ,Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;
32 arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face?`
33 Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu; Spune dar ce ştii!
34 Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care m'ascultă va gîndi ca mine:
35 ,Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvîntările lui sînt lipsite de judecată.
36 Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!
37 Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.``
1 Elihu jatkoi puhettaan ja sanoi:
2 -- Kuunnelkaa minun puhettani, te viisaat miehet, te, joilla on paljon tietoa, tarkatkaa, mitä minä sanon!
3 Kieli maistelee ruoan, korva koettelee sanat.
4 Tutkikaamme siis yhdessä, mikä on oikein, selvittäkäämme, mikä on hyvää.
7 Millainen mies onkaan tämä Job! Niin kuin vesi virtaa, niin virtaa pilkkapuhe hänen huuliltaan.
8 Pahantekijöiden seuraan hän lyöttäytyy, jumalattomien joukossa hän kulkee.
10 Kuulkaa siis minua, te viisaat miehet! Mahdotonta ajatella, että Jumala tekisi väärin, että Kaikkivaltias toimisi vastoin oikeutta.
11 Hän rankaisee ihmistä tekojen mukaan. Miten mies vaeltaa, sen mukaan hänet palkitaan.
12 Totisesti, Jumala ei tee vääryyttä, Kaikkivaltias ei vääristä oikeutta.
13 Kuka on antanut maan hänen hallintaansa? Kuka on uskonut hänen hoitoonsa maanpiirin?
14 Jos hän ajattelisi vain itseään ja vetäisi pois henkensä, elämän henkäyksen,
15 koko luomakunta menehtyisi hetkessä ja ihminen palaisi takaisin maan tomuun.
16 Jos sinulla on järkeä, kuuntele nyt, mitä minä sanon.
17 Voisiko joku, joka halveksii oikeutta, pidellä kaikkeuden suitsia? Sanotko sinä vanhurskasta Jumalaa väärintekijäksi,
19 Ei hän pidä ruhtinaiden puolta, hän ei aseta ylhäistä köyhän edelle -- kaikkihan he ovat hänen kättensä tekoa.
20 He kuolevat äkkiä, keskellä yötä, kansat nousevat, kansat katoavat, valtiaat pyyhkäistään sivuun ihmiskäden koskematta.
21 Sillä hänen silmänsä tarkkaavat ihmisten teitä, hän näkee kaikki heidän askelensa.
22 Ei ole niin mustaa pimeyttä, että pahantekijä voisi siihen kätkeytyä.
23 Ei Jumala ilmoita hetkeä, jolloin ihminen kutsutaan tuomiolle.
24 Ei hän kuulustele ketään. Hän murskaa mahtavat ja asettaa heidän paikalleen toiset miehet.
25 Hän seuraa tarkoin heidän toimiaan, yön tullen hän syöksee heidät alas ja murskaa heidät.
26 Hän rankaisee heitä heidän rikoksistaan julkisella paikalla, kaikkien nähden,
27 koska he ovat poikenneet hänen teiltään eivätkä enää kulje hänen askelissaan.
28 He eivät kuule kurjien itkua -- Jumala sen kuulee.
29 Mutta jos Jumala pysyy vaiti, kuka voi häntä syyttää? Jos hän peittää kasvonsa, kuka hänet näkee? Mitä voivat kansat tai ihmiset,
30 kun jumalaton hallitsee maata ja saattaa kansan lankeamaan?
33 Sinunko mielesi mukaan hänen pitäisi palkita ja rangaista? Sinähän tässä olet kapinoinut. Sinun on nyt ratkaistava asia, ei minun. Jos jotakin tiedät, sano se!
34 Minulle sanovat viisaat miehet, nuo, jotka minua kuuntelevat:
35 Job puhuu ajattelemattomasti, hänen sanoistaan puuttuu ymmärrys.
36 Jatkukoot siis hänen koettelemuksensa, kun hän yhä vain puhuu pilkkaajan tavoin.
37 Hän on tehnyt syntiä, hän kapinoi. Hän ojentaa meille kätensä mutta jatkaa puhettaan Jumalaa vastaan.