1 Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.

2 El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.

3 Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.

4 Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.

5 A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.

6 Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

7 M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.

8 Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

9 Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.

10 Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.

11 Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.

12 Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.

13 În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.

14 Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.

15 M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.

16 Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.

17 Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

18 Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``

19 ,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``

20 Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.

21 Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

22 Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,

23 ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!

24 ,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

25 Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.

26 Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

27 Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.

28 Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;

29 să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;

30 să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.

31 Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

32 Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:

33 căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

34 Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

35 cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,

36 cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

37 Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?

38 Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?

39 De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!

40 Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

41 Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:

42 ,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``

43 În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

44 Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

45 Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

46 Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.

47 De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

48 Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

49 Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,

50 pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.

51 Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.

52 Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.

53 Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.

54 Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``

55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

56 Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``

57 În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``

58 Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

59 Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

60 Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.

61 Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

62 cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

63 Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.

64 Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!

65 Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!

66 Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``

1 Minä onneton mies! Paljon olen kärsinyt, Herra on lyönyt minua vihansa sauvalla.

2 Hän kuljetti minua, hän vei minut pimeään, pilkkopimeään.

3 Hän on nostanut kätensä minua vastaan päivä päivältä yhä uudelleen.

4 Hän repi rikki ihoni, raateli lihani, murskasi kaikki luuni.

5 Hän rakensi varustuksia minua vastaan, ympäröi minut tuskan muurilla.

6 Keskelle pimeyttä hän pani minut asumaan, kuin kauan sitten kuolleitten joukkoon.

7 Hän sulki minun tieni, en pääse pakoon, hän pani minulle painavat kahleet.

8 Vaikka kuinka huudan ja valitan, hän ei kuule rukoustani.

9 Hän tukki tieni kivenjärkäleillä, antoi minun kulkea harhaan.

10 Hän väijyi minua kuin karhu, kuin leijona piilopaikassaan.

11 Hän eksytti minut tieltä, raateli minut, jätti hylättynä makaamaan.

12 Hän jännitti jousensa ja suuntasi nuolensa minua kohti.

13 Hän ampui minuun viinensä nuolet, lävisti rintani.

14 Minusta tuli kaiken kansan pilkka, ainainen ivan aihe.

15 Hän syötti minulle katkeria yrttejä, juotti karvasta juomaa.

16 Hän polki minut maan tomuun, pani hampaani jauhamaan soraa.

17 Minä kadotin onneni päivät, unohdin, millaista on elää rauhassa.

19 Kurjuuteni ja kodittomuuteni täyttää mieleni, kaikki maistuu myrkyltä ja koiruoholta.

20 Minä en voi unohtaa onnettomuuttani, en saa sitä mielestäni.

21 Kuitenkin minä toivon ja odotan, sillä minä ajattelen tätä:

22 Herran armoa on se, että vielä elämme, hänen laupeutensa ei lopu koskaan.

23 Joka aamu Herran armo on uusi, suuri on hänen uskollisuutensa.

25 Herra on hyvä sille, joka panee toivonsa häneen, sille, joka häntä etsii.

26 Hyvä on hiljaisuudessa toivoa apua Herralta.

27 Hyvä on miehelle, että hän kantaa iestä nuoruudessaan.

28 Istukoon hän yksin ja vaietkoon, kun Herra on pannut taakan hänen päälleen,

29 painakoon suunsa tomuun -- ehkä on toivoa vielä.

30 Kääntäköön hän poskensa lyöjäänsä kohti ja ottakoon vastaan pilkan.

31 Mutta Herra ei hylkää, ei hylkää iäksi.

32 Vaikka hän kurittaa, hän myös armahtaa, suuri on hänen laupeutensa.

33 Ei Herra iloitse siitä, että hän kurittaa ihmistä.

34 Kun kaikki vangiksi otetut murskataan jalkojen alle,

35 kun ihmisen oikeus vääristetään Korkeimman silmien edessä,

36 kun langetetaan väärä tuomio -- eikö Herra sitä näe?

37 Kenen sana toteutuu? Eikö kaikki tapahdu niin kuin Herra sanoo?

38 Eikö Korkeimman käskystä tule paha ja hyvä?

39 Mitä syytä eloon jääneellä on valittaa? Hän kärsii syntiensä tähden.

40 Tutkikaamme tietämme, tarkastelkaamme tekojamme ja palatkaamme Herran luo.

41 Kohottakaamme nyt kätemme, kohottakaamme sydämemme taivasta kohti, Jumalan luo.

42 Me olemme tehneet syntiä, kapinoineet sinua vastaan. Sinä et ole antanut anteeksi.

43 Sinä verhouduit vihaan ja vainosit meitä, surmasit säälimättä.

44 Sinä kätkeydyit pilveen, sen läpi ei rukous pääse.

45 Roskatunkioksi sinä teit meidät kaikkien kansojen keskelle.

46 Nyt kaikki vihollisemme irvistelevät meille.

47 Edessämme oli kauhu ja hauta, tuho kohtasi meidät.

48 Kyyneleet tulvivat silmistäni rakkaan kansani tuhon tähden.

49 Silmäni vuotavat lakkaamatta. Itkuni ei taukoa,

50 ennen kuin Herra katsoo taivaastaan ja näkee murheeni.

51 Kun katselen kaupunkini tytärten tuskaa, sieluuni koskee.

52 Viholliseni pyydystivät minua kuin lintua, kiihkeästi, ilman syytä.

53 He syöksivät minut elävänä kuoppaan, he kivittivät minua.

54 Kauhu tulvi pääni yli, minä ajattelin: loppuni on tullut.

55 Herra, kuopan syvyydestä minä huudan sinun nimeäsi.

56 Kuule ääneni! Älä sulje korviasi, kun anon apua ja pelastusta.

58 Herra, sinä ajat minun asiaani, sinä lunastat minut.

59 Kärsimäni vääryyden sinä näet, Herra. Hanki minulle oikeus.

60 Sinä näet vihollisteni kostonhimon, kaikki heidän juonensa.

61 Herra, sinä kuulet, kun he herjaavat minua, näet heidän juonensa.

62 Vastustajani ivaavat minua, puhuvat pahaa kaiket päivät.

63 Katso heitä: missä ikinä he istuvat tai seisovat, he laulavat pilkkalauluja minusta.

64 Herra, rankaise heitä heidän tekojensa mukaan.

65 Sokaise heidän järkensä, kiroa heidät.

66 Aja heitä takaa vihassasi, Herra, hävitä heidät taivaasi alta.