1 Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele.
2 Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.
3 Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
4 Zi înţelepciunii: ,,Tu eşti sora mea!`` Şi numeşte priceperea prietena ta, -
5 ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.
6 Stăteam la fereastra casei mele, şi mă uitam prin zăbrele.
7 Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.
8 Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
9 Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.
10 Şi, iată că, i -a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.
11 Era bună de gură şi fără astîmpăr; picioarele nu -i puteau sta acasă:
12 cînd în uliţă, cînd în pieţe, pela toate colţurile stătea la pîndă.
13 Ea l -a îmbrăţişat şi l -a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i -a zis:
14 ,,Eram datoare cu o jertfă de mulţămire, azi mi-am împlinit juruinţele.
15 De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit.
16 Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pînzeturi din Egipt;
17 mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
18 Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări!
19 Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într'o călătorie lungă,
20 a luat cu el sacul cu bani, şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.``
21 Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare.
22 De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,
23 ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.
24 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.
25 Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.
26 Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, şi mulţi sînt cei pe cari i -a ucis ea.
27 Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.
1 Muista, poikani, mitä sinulle sanon, pidä mielessäsi minun neuvoni.
2 Muista ohjeeni, niin menestyt, saamiasi neuvoja varjele kuin silmäterää.
3 Pujota ne sormiisi, kirjoita sydämesi tauluun.
5 Silloin varjellut toisen vaimolta, vieraalta naiselta, joka viekoittelee.
6 Kun seisoin ikkunan ääressä ja katsoin ulos kadulle,
7 näin nuoria miehiä, kokemattomia nuorukaisia, ja heidän joukossaan yhden, joka oli mieltä vailla.
8 Hän meni kadun yli, kääntyi kulmauksesta ja asteli kohti naisen taloa.
9 Oli jo ilta, alkoi hämärtää, päivä oli pimentymässä yöksi,
10 ja nainen tuli vastaan porton asussa ja viekkain aikein.
11 Kotona hän ei himoltaan rauhaa saa, hänen levottomat jalkansa tahtovat ulos.
12 Milloin hän on kadulla, milloin torilla, milloin missäkin vaanimassa.
13 Hän tarttuu poikaan, suutelee häntä ja julkeasti katsoen sanoo:
15 Siksi lähdin kadulle sinua vastaan -- juuri sinua etsin, ja nyt olet tässä!
16 Olen valmistanut vuoteen, levittänyt peitteet, monenväriset Egyptin pellavakankaat,
17 ja pirskottanut niille mirhaa, aaloeta ja kanelia.
18 Tule, iloitaan yhdessä, nautitaan lemmestä aamuun asti!
19 Mieheni ei ole kotona, hän lähti pitkälle matkalle.
21 Niin nuorukainen taipuu naisen viekoituksiin, hullaantuu tämän houkuttelevista sanoista.
22 Auliisti hän lähtee naisen perään, niin kuin härkä teurastajan luo, kuin köytetty hullu kuritusta kohti.
23 Niin hän lentää satimeen kuin lintu, päätä pahkaa, eikä huomaa leikkivänsä hengellään, ennen kuin nuoli hänet lävistää.
24 Siispä, poikani, kuule minua, seuraa tarkoin mitä sanon.
25 Älä päästä sydäntäsi viettelijän teille, hänen poluilleen älä harhaudu,
26 sillä hän on syössyt monet tuhoon, lukemattomat ovat hänen uhrinsa.
27 Hänen talonsa kautta kulkee tuonelan tie, joka viettää kuoleman kammioihin.