1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
2 Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
3 Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.
4 Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;
5 mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.
6 Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.
7 Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.
8 Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
9 A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.
10 Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.
11 Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
12 Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.
13 Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.
14 A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.
15 Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
16 El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.
17 m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.
18 Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
19 El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.
20 Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:
21 căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
22 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.
23 Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.
24 Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.
25 Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;
26 cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.
27 Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.
28 Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.
29 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
30 Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.
31 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
33 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele
34 El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.
35 Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.
36 Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.
37 Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.
38 Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.
39 Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.
40 Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41 Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
42 Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.
43 Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.
44 El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.
45 Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.
46 Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,
47 Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,
48 şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.
49 Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.
50 El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.
1 Laulunjohtajalle. Herran palvelijan Daavidin psalmi. Tämän Daavid lauloi Herralle sen jälkeen, kun Herra oli pelastanut hänet Saulin ja kaikkien vihollisten käsistä. (H18:2)Minä rakastan sinua, Herra, sinä olet minun voimani.
2 (H18:3)Sinä päästit minut turvaan, sinä olet vuorilinnani. Jumalani, sinuun minä turvaudun, sinä olet kallio, olet kilpeni, sinulta saan avun ja suojan.
3 (H18:4)Kun kutsun Herraa, ylistettyä, saan avun vihollisiani vastaan.
4 (H18:5)Kuoleman paulat kiertyivät ympärilleni, tuhon pyörteet minua kauhistivat.
5 (H18:6)Tuonelan paulat kietoivat minut, näin edessäni kuoleman ansat.
6 (H18:7)Silloin minä huusin hädässäni Herraa, kutsuin avuksi Jumalaani. Ääneni kantautui hänen temppeliinsä, ja hän kuuli minun huutoni.
7 (H18:8)Maa järisi ja järkkyi, vuorten perustukset vavahtelivat. Hänen vihansa sai ne horjumaan.
8 (H18:9)Hänen sieraimistaan nousi savu ja kaiken nielevä liekki hänen suustaan, se suitsusi hiilten hehkua.
9 (H18:10)Hän kallisti taivaan ja laskeutui alas pimeä pilvi jalkojensa alla.
10 (H18:11)Hän lensi kerubi ratsunaan ja kiiti tuulen siivin.
11 (H18:12)Hän otti verhokseen pimeyden, majakseen synkät vedet, raskaat pilvet.
12 (H18:13)Hänen edellään kulki häikäisevä valo, siitä sinkosi rakeita ja tulisia hiiliä.
13 (H18:14)Herra jylisi taivaassa, Korkein antoi äänensä kaikua, hän viskoi rakeita ja tulisia hiiliä.
14 (H18:15)Hän ampui nuoliaan ja hajotti viholliset, hän kauhistutti heidät salamoillaan.
15 (H18:16)Meren lähteet paljastuivat, maanpiirin perustukset tulivat näkyviin, kun sinä, Herra, käskit merta, kun sinun raivosi myrsky puhalsi sen yli.
16 (H18:17)Korkeudestaan hän ojensi kätensä ja tarttui minuun, hän veti minut ylös syvistä vesistä.
17 (H18:18)Hän vapautti minut vihollisteni väkevistä käsistä, vihamiehistäni, jotka olivat minua vahvemmat.
18 (H18:19)He kävivät kimppuuni onnettomuuteni hetkellä, mutta tuekseni tuli Herra.
19 (H18:20)Hän avasi minulle tien ja päästi minut vapauteen, sillä hän oli mieltynyt minuun.
20 (H18:21)Herra palkitsi minut, koska rakastan oikeutta, sain häneltä palkan, koska tekoni ovat puhtaat.
21 (H18:22)Minä olen kulkenut Herran teitä enkä ole luopunut Jumalasta.
22 (H18:23)Hänen käskynsä ovat alati mielessäni, hänen lakejaan minä en koskaan hylkää.
23 (H18:24)Olen ollut vilpitön hänen edessään, olen varonut lankeamasta syntiin.
24 (H18:25)Herra palkitsi minut, koska rakastan oikeutta, koska tekoni ovat puhtaat hänen edessään.
25 (H18:26)Herra, sinä olet uskollinen uskolliselle, vilpitöntä kohtaan sinä olet vilpitön.
26 (H18:27)Puhtaat ovat tekosi puhdasta kohtaan, mutta kieron sinä johdat harhaan.
27 (H18:28)Nöyrät sinä pelastat, mutta ylpeiden katseen painat alas.
28 (H18:29)Sinä, Herra, sytytät minun lamppuni, sinä, Jumala, tuot pimeyteeni valon.
29 (H18:30)Sinun avullasi minä ryntään yli vallien, Jumalani avulla minä hyppään muurien yli.
30 (H18:31)Jumalan ohjeet ovat täydelliset, Herran sana on kirkas ja puhdas. Kuin kilpi hän suojaa niitä, jotka hakevat hänestä turvaa.
31 (H18:32)Kuka on Jumala, jollei Herra, kuka on turvamme, jollei Jumalamme?
32 (H18:33)Jumala vyöttää minut voimalla, hän osoittaa minulle oikean tien.
33 (H18:34)Hän tekee jalkani nopeiksi kuin kauriin jalat ja ohjaa kulkuni kukkuloille.
34 (H18:35)Hän opettaa käteni taistelemaan, käsivarteni jännittämään sotajousta.
35 (H18:36)Herra, sinä asetut kilveksi eteeni, sinun oikea kätesi tukee minua, sinun apusi tekee minut vahvaksi.
36 (H18:37)Sinä teet varmoiksi askeleeni, polveni eivät horju.
37 (H18:38)Minä ajan takaa vihollisiani ja saan heidät kiinni, palaan vasta, kun heitä ei enää ole.
38 (H18:39)Minä lyön heidät, eivätkä he enää nosta päätään. He sortuvat jalkojeni alle.
39 (H18:40)Sinulta minä saan voiman taisteluun, vastustajani sinä kaadat jalkojeni alle.
40 (H18:41)Sinä ajat viholliseni pakoon, ja minä teen heistä lopun.
41 (H18:42)He huutavat, mutta kukaan ei auta. He kutsuvat Herraa, mutta hän ei vastaa heille.
42 (H18:43)Minä murskaan heidät tomuksi tuuleen, poljen heitä kuin katujen lokaa.
43 (H18:44)Sinä pelastit minut, kun kansa kapinoi, asetit minut hallitsemaan myös vieraita maita. Kansat, joita en tuntenut, ovat nyt valtani alla.
44 (H18:45)Ne tottelevat jo ennen kuin käsken, muukalaiset liehittelevät minua.
45 (H18:46)Heidän voimansa on hervonnut, vavisten he tulevat ulos linnoituksistaan.
46 (H18:47)Herra elää! Kiitetty olkoon puolustajani, ylistetty Jumala, minun turvani!
47 (H18:48)Jumala kostaa puolestani ja saattaa kansat minun valtani alle.
48 (H18:49)Hän vapauttaa minut vihollisteni käsistä, antaa voiton vihamiehistäni, vainoojista hän minut päästää.
49 (H18:50)Siksi kiitän kansojen keskellä sinua, Herra, laulan kiitosta sinun nimellesi.
50 (H18:51)Sinä teet voittoisaksi kansasi kuninkaan, sinä olet uskollinen sille, jonka olet voidellut, Daavidille ja hänen suvulleen, nyt ja aina.