1 (Către mai marele cîntăreţilor. O cîntare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, cînd zicea: ,,David s'a dus în casa lui Ahimelec.``) Pentruce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.
2 Limba ta nu născoceşte decît răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!
3 Tu iubeşti mai degrabă răul decît binele, mai degrabă minciuna decît adevărul. -
4 Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare!
5 De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău, şi te va desrădăcina din pămîntul celor vii. -
6 Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme, şi vor rîde de el, zicînd:
7 ,,Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari, şi se bizuia pe răutatea lui.``
8 Dar eu sînt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci.
9 Te voi lăuda totdeauna, pentrucă ai lucrat; şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.
2 (H52:4)Sinä punot turmiollisia juonia, kielesi on kuin terävä veitsi, sinä petturi!
3 (H52:5)Sinä rakastat pahaa enemmän kuin hyvää, valhetta enemmän kuin totuutta. (sela)
4 (H52:6)Sinä rakastat parjausta ja panettelua, petoksen kieltä.
5 (H52:7)Sen tähden Jumala murskaa sinut, hän tarttuu sinuun ja tempaa sinut teltastasi, kiskoo juuresi irti elävien maasta. (sela)
6 (H52:8)Kun hurskaat tämän näkevät, pelko valtaa heidät. Mutta pian he nauravat:
8 (H52:10)Mutta minä olen kuin viheriöivä oliivipuu Jumalan pyhäkössä. Alati minä luotan Jumalan armoon.
9 (H52:11)Herra, minä kiitän sinua ikuisesti siitä mitä olet tehnyt. Minä luotan sinun nimeesi, sillä sinä olet hyvä omiasi kohtaan.